…Curând

fearher_tattoo_by_suigenerissoul-d366hmy

Într-o dimineaţă însorită sau la lăsarea unei nopţi furtunoase, atunci când locul în care te afli devine străin şi te strânge, deconectează-te.
Fă un exerciţiu. Deschide cartea, citeşte-o şi apoi închide ochii. Cu bilet gratuit, cu zero ore de zbor, ai ajuns… Destinaţia finală: El Fuerte, unul dintre cele mai frumoase oraşe coloniale din regiunea de nord-vest a statului Sinaloa, Mexic.
Mergi pe străzile pietruite, pe lângă şirul de case coloniale, viu colorate, pribeag. Prins în mrejele peisajului, împins de curiozitate, pătrunzi în inima acelei lumi noi.
Nimic nu este schimbat, iarba este la fel de verde, vântul se plimbă fără nici o obligaţie pe pământ, stelele încă se joacă de-a v-aţi ascunselea cu soarele… Dar acum, când ai ajuns acolo, totul este mult mai mare: gândurile, trăirile, sentimentele.
Tot mergând, fără să simţi oboseala, timpul opreşte brusc orice mişcare în jurul tău, deschizându-ţi poarta spre contemplare. Paşii te conduc în faţa Palatului Municipal, o capodoperă arhitecturală. Privind în jur, ceva îţi acaparează retina. Un domn prezentabil, vânjos, ce impune respect numai prin prezenţa lui, fermecase mulţimea adunată în faţa edificiului. După ce ai poposit o bucată de vreme, pentru a-i studia şi eleganta însoţitoare, tai calea prin parcul din Piaţa Armelor.
Un peisaj ravisant, pe care nu te înduri să îl laşi în urmă, dar condeiul te propulsează în mijlocul unei intersecţii. Trei din cele patru direcţii pe care le puteai alege, sunt prea calme pentru frenezia gândurilor tale. Astfel, te îndrepţi cu paşi grăbiţi spre secţia de poliţie de pe strada Pavon, acolo unde nimeni nu arată nici cel mai mic gest de relaxare. În micul edificiu, toţi sunt absorbiţi în munca lor.
Începi să scormoni printre mormanele de dosare, deconectat total de lume, de distracţiile şi plăcerile vieţii. Te laşi învăluit de mister, cauţi soluţii la întrebările fără răspuns, te laşi condus de sentimente draconice…
Într-un final oboseşti şi decizi să iei o gură de aer.
Întors pe străzile oraşului, priveşti apatic cum cerul se topeşte în dâre stacojii. Realizezi că nu ai văzut nici jumătate din frumuseţile locului şi cu ultimele picături de energie, vrei să admiri apusul de soare de pe malul râului El Fuerte. Treci pe lângă fete inocente, plăpânde, cu prezenţă simplă, ce îţi inspiră căldură şi încredere.
Când crezi că le-ai văzut pe toate, de fapt nu ai văzut nimic.
Ghemuit, un bărbat priveşte râul aşa cum parcă o făcuse de când se născuse. Loviturile apei învolburate păreau să fie şi loviturile ce se dădeau înăuntrul sufletului său.
Bătălia lui interioară devine, instantaneu, şi bătălia ta.
Copleşit de emoţii şi gânduri murii, îţi continui drumul. O lună plină şi scheletică te ghidează spre biserica Sagrado Corazon de Jesus. Înainte să intri în ea, eşti hipnotizat de o prezenţă stranie şi magnetică.
Câteva fire rebele-i mângâiau chipul, împinse de adieri leneşe. Corpul său îţi naşte pe retină străluciri devoratoare. Ochii de un verde închis intimidau, iar buzele conabii te fascinau.
O singură clipire a fost suficientă ca timpul să dea drumul orelor să curgă.
Stai pe o bancă în biserică, odihnindu-te fizic, dar nu şi psihic. Te gândeşti la persoanele care ţi-au marcat paşii pe străzile acestui oraş atât de îndepărtat de rădăcinile tale. Abia acum realizezi că, toţi aceia, au ceva în comun. De la bărbatul din faţa Palatului Municipal la însoţitoarea sa, de la poliţiştii captivi în munca lor la fetele fără urmă de preocupare pe chip. La aceştia sumezi ultimele două persoane ce ţi-au marcat iremediabil drumeţia. Toţi au cel puţin un secret.
Dacă la începutul drumului spre necunoscut, credei că eşti singurul căreia i s-a oferit privilegiul de a-i vedea şi analiza pe toţi locuitorii importanţi ai oraşului, te-ai înşelat. Printre ei există cineva care te poate privi chiar şi pe tine.
Fără să dai importanţă primei întâlniri cu aceia, abia după ce-ţi termini itinerarul, conştientizezi că toţi erau însoţiţi de o umbră. În aceea purtau cele mai ascunse gânduri, cele mai pure şi neînţelese sentimente, dar şi cele mai dificile şi complicate iubiri.
Din nou, dacă aveai impresia că eşti primul care îi cunoaşte bine, vei afla că eşti ultimul care ştia fiecare pas al lor, încă de la începutul călătoriei.
Unul dintre locuitorii oraşului, este cu un pas înaintea tuturor, chiar şi al tău, şi are drept de viaţă şi de moarte asupra celorlalţi.
Minciunile pe care şi le spun şi în care cred cu tărie, acele măşti pe care şi le pun pentru a se transforma în alte persoane, nu pot înşela timpul, care ascunde tot şi dezvăluie tot. Mână în mână cu el merge şi destinul. Acela ce pune pe masă, într-un joc de cărţi de puţini ştiut, viaţa fiecărui personaj. Unul halucinant ce scoate la iveală defectele, păcatele şi slăbiciunile tuturor celor vizaţi.

Respiri cu greu şi deschizi ochii. Te-ai întors în propria ta lume şi analizezi scurta călătorie pe care… o vei face… CURÂND…

După acel curând poate te vei întreba:
– de ce le este atât de greu să-şi deschidă inimile?
– de ce le este atât de greu să se lase conduşi doar de sentimente?
– de ce unora le este greu să dea drumul persoanelor dragi, fără ură şi resentimente?
– de ce-şi îndepărtează de lângă ei persoanele care sunt mereu şi vor fi mereu aproape de ei?
– de ce nu pot uita şi ierta?

Şi lista poate continua şi o vei putea face, singur…

CURÂND…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s