Aripi smulse…

A scrie este uşor, dar a găsi titlul potrivit este cel mai greu lucru. Până la decizia finală au avut loc frustrări, renunţări şi tot felul de sentimente ambigue.
După numeroase încercări, am realizat că titlul nu este pur şi simplu titlu, ci chintesenţa actului scriitoricesc.
Acesta este „persoana” ce îşi arată chipul în faţa cititorului, asemenea unui actor atunci când îşi joacă rolul, asemenea unui cântăreţ ce dă tot ce are mai bun. Aşa am gândit la început.
Astfel, primului titlu i-am pus hainele cele mai extravagante, pentru a-l scoate cu mândrie în faţa lumii. Numele lui a fost Chesmpasuchil – Flor del muerto. Am fost extrem de încântată, dar… Aceste trei litere, deşi nu par, sunt cele mai sâcâitoare dintre toate. Cu cât povestea prindea forme, sclipirea titlului pălea sub greutatea narativă. Au urmat numeroase alte variante şi toate s-au terminat cu acel dar.
Am renunţat. Câteva zile m-am tot gândit de ce este atât de greu să uneşti două, trei cuvinte şi să dai un nume istoriei tale.
Atunci mi s-a aprins beculeţul, aşa cum zicem majoritatea.
Nu poţi găsi perfecţiunea dacă porneşti de la imperfecţiune. Am pornit de la premiza că titlul trebuie să fie pompos ca să prindă. Răspunsul este un nu apăsat şi răspicat. Acela nu trebuie să fie un actor sau un cântăreţ, pentru că acestea sunt doar reprezentaţii. Aceia, în spatele scenei, sunt simpli oameni. Râd atunci când sunt fericiţi, se prăbuşesc atunci când suferă, plâng când sunt trişti. Aşa şi cuvintele ce stau pe coperta unei cărţi. Trebuie să exprime atât acţiunea, cât şi viaţa personajelor.
Am prins curaj şi am continuat să scriu sub bagheta unei noi identităţi: Aripi rupte.
Se potrivea atât de bine cu povestea când, şi deasupra aceluia a început să licăre stresantul dar.
Vieţile personajelor sunt pătate de trădări, minciuni, iubiri bolnăvicioase. Acţiunea este plină de suspiciuni, intrigi şi intenţii rele. În acele circumstanţe, titlul părea firav.
Pentru personajul principal feminin ce ” …târa după ea regretele unei vieţi trăite totdeauna între paranteze. Hăituită de doruri adânci şi dureri sfâşietoare„. Pentru personajul principal masculin ce voia, cu orice preţ, să ţină ascunse sentimentele şi emoţiile sub tăişul raţiunii „Mă forţez să spun că te urăsc. Crezi că a mers? Nici pe departe! … Dacă ai şti cât de bine te-ai ascuns în mine. Nu mă laşi niciodată să te prind şi să te scot cu totul. Pentru toate astea te urăsc.
La acestea se adună numerosele mesaje anonime ce pun sub semnul întrebării destinul fiecăruia.
Rupte a fost înlocuit cu smulse.

De aceea Aripi smulse a fost decizia finală.

– deoarece, în pofida a tot ceea ce se spune despre ea, o femeie ia sub aripa sa protectoare suflete rătăcite;
– deorece două suflete îşi împreunează aripile pentru a proteja o iubire inocentă;
– deoarece le este greu să aibă speranţe şi vise atunci când le-au fost smulse înainte să le aibă;
– deorece atunci când au avut încredere în persoanele de lângă, aceia le-au smuls-o voit sau obligaţi de împrejurări;
– deoarece atunci când au avut nevoie de sprijin au primit în schimb umilinţe, durere şi lacrimi;
– deoarece unii nu cred în iubirea adevărată pentru că le-a fost smulsă înainte să cunoască una, iar alţii nu au mai lăsat mugurii unei iubiri vechi să încolţească în inimile lor;
– deoarece propriile vieţi nu mai sunt în mâinile lor.

….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s