Întreabă-mă

preguntas

Ar fi fost bine dacă am fi inventat o limbă pe care să o înţelegem doar tu şi eu, un limbaj care să ne trezească în plină noapte atunci când ne gândim unul la celălalt. Dar în momentul în care îmi întind mâna pe cealaltă jumătate de pat, în speranţa că te voi găsi, mor puţin câte puţin, văzând că tu nu mai vrei să fii acolo. Apoi, o linişte apăsătoare mă imobilizează.
Nu m-am gândit niciodată că liniştea poate fi atât de gălăgioasă la 5 dimineaţa.
Întreabă-mă…
Ar trebui să mă întrebi de ce somnul nu mă vizitează odată cu lăsarea nopţii şi de ce ochii mi se închid abia când trece răsăritul. Întreabă-mă. Îţi voi răspunde că îmi este frică de tine, că o să-mi apari în vise.
Întreabă-mă de ce-mi este frică de propriul subconştient. Îţi voi spune că tu trăieşti în el şi nu ai idee cât doare să îi dau libertatea să te viseze.
Dar cred că totul continuă să fie parte dintr-un vis şi deşteptătorul are şi el rolul lui. Când mă voi trezi, bună-dimineţile tale nu vor mai fi pe telefonul meu şi urările mele de noapte bună nu vor mai fi ale tale, niciodată.
Atunci, întreabă-mă pentru ultima dată…
Îţi voi răspunde că ar trebui să asimilăm totul şi să pornim pe drumuri separate şi paralele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s