Creaţie literară în 45 de minute

12182434_1014902025228260_5177351944219140385_o

 

Am participat de curând la un atelier de creaţie literară, organizat de Ana Nadelcu la Librăria Cărtureşti, ajutându-mă să îmi organizez cât mai bine ideile pornind de la simple cuvinte, obiecte şi imagini. Această idee minunată ar trebui implementată în şcolile din România.
Creaţia literară porneşte întotdeauana de la o întrebare. Mai este nevoie de o sintagmă, o imagine, un obiect şi o frază de final.
În cadrul atelierului, fiecare participant a trebuit să scrie pe bilete trei întrebări care au fost puse la tragere, fiecăruia revenindu-i o întrebare ce-i nu-i aparţinea. Sintagma a fost aleasă dintre două poezii  scrise de organizatoarea evenimentului:

ţi-am citit pe buze
o toamnă târzie
cu frunze pierdute-n veşnicie
cu rânduri rupte-n veselie
de cântul tău suav, tomnatec…
feerie, ce dulce-ţi este litera
aşternută-ntr-o foaie târzie…

(LiterAnART/23-10-2015)

sub covor de frunze aurii
se zbate chitara-n toamnă
cu versuri agăţate-n corzi vii
cu păsări şi note, doamnă!
vino şi-ascultă dorul acum
suspendat pe-ntâia coardă
se zbate-n văzduh şi-n drum
aşteaptă sunetele-n hoardă

(LiterAnART/24-10-2015)

Au urmat fotografii în urma cărora s-a realizat un brainstorming, fiecare descriindu-şi imaginea printr-un cuvânt. Astfel, au rezultat următoarele cuvinte: sus/jos, pace sufletească, teamă, lumină/viaţă, copilărie, linişte, educaţia/cheia, apus/răsărit. Obiecte de la scoici până la trandafiri uscaţi.

Sfârşitul poeziei/prozei suna: …o ploaie de toamnă.  Tremura văzduhul.

Schema finală arată cam aşa:
12182557_1014902448561551_1365808807080941647_o

Creaţia mea a plecat de la:
– întrebarea Când devine creaţia personală artă?
– sintagma Vino şi ascultă dorul acum
– fotografia ce i-am pus denumirea evadare în natură
– obiectul: un trandafir uscat
– finalul prezentat mai sus
+ ajutorul cuvintelor din brainstorming

Rezultatul brut a fost:

Astăzi, mai mult ca oricând, nu ştiu ce simt. În mica mea cameră privesc spre nicăieri, în orizonturi îndepărtate. Cu o mişcare ezitantă deschid fereastra, încercând să ascult dincolo de lumea mea agitată. Păsările îşi cantă dorurile. Aş dori să mi le spun şi eu cu atât de mult patos ca ele. Să strig din toate puterile:
– Vino şi ascultă dorul acum!
Dar totul rămâne în linişte. Ochii mei privesc cum până şi trandafirul ce-mi alina sufletul se usucă.
Grabită, parcă neştiind cât de repede îmi port paşii, caut refugiu. Singurul ce-mi poate oferi soluţii, lumină şi pace sufletească. Acolo, pe vârful cel mai înalt al colinei, cu privirea atârnată în albastrul râului, am renunţat la teamă. Acolo unde apusul şi răsăritul se întâlnesc în acelaşi punct, urcuşurile şi coborâşurile vieţii mele se estompează…
E linişte şi…
o ploaie de toamnă.
Tremura văzduhul.

Creaţia literară devine artă atunci când scrii punând pe hârtie sentimentele, emoţiile şi trăirile tale.

Mulţumesc Ana Nedelcu pentru acest atelier de creaţie literară şi, ar fi încurajator dacă s-ar organiza astfel de minunaţii mai des.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s