Gânduri

Urmează alţi paşi, alte priviri, alte surâsuri.
Până anul trecut, fiecare în parte au luat câte ceva din mine. Fiecare a lăsat în urmă un parfum.
Câţiva au zăbovit mai mult şi m-au înţeles. M-au luat de mână şi m-au purtat prin întuneric. De la ei am învăţat că uneori lumina se simte, că pereţii micuţei mele camere nu sunt limita nici capătul, că oamenii pot fi oameni şi în spatele unor chipuri livide.
Alţii au vrut să-mi curme zborul. Au ţesut pânze fine de iluzii şi au folosit măşti. Colorate şi strălucitoare, e drept, dar la final tot măşti.
Ei m-au învăţat că uneori, doar uneori, e bine să păstrezi comorile acolo unde nimeni să nu le poată găsi. În inimă.
Alergăm uzi, îngheţaţi, cu tălpile goale urmăriţi de fantasme şi căutăm frenetic lumina. Dar cine să o găsească pentru noi? Nimeni. De ce? Pentru că am uitat să o căutăm în noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s