Noi

Când destinul smulge firul
ce sufletele-noadă,
Se ascunde-n ceaţă şirul
şi clipe se destramă,

Noi ne asumăm c-am fost în astă viaţă,
inimi perechi o dată,
Amestecate trist
pe-un cânt de pianist.

Când cad bucăţi de zare
şi nu mai ai ce-mi spune…
Păsări cântă-n amurg
lăsând un vuiet lung

Noi, pribegi prin văi de plângeri
cu ochi de visători
Purtând iubirea ca pe-o cruce,
cu drag, azi nu vrem a mai duce.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s