Aleargă!

Mă priveşte diferit şi îmbrăţişarea lui este mai rece decât vremea de afară. Simt nevoia să-i reamintesc ce simt şi el nu face altceva decât să-mi termine discursul cu Ai dreptate. Mereu ai dreptate, scumpa mea! Sărutul lui nu-l mai simt pe buzele mele. Este un libret pe care îl ştiu pe deasupra, atât de previzibil.
Aşa că, inimă, fugi departe! Dintre noi două tu ai fost mereu mai agilă. Chiar te rog să iei cu tine tot ce poţi pentru că, lacrimile mele nu ţi le voi da niciodată, dar pleacă odată de aici. Pleacă aşa cum ai mai făcut-o şi până acum, fără a privi înapoi. Mie îmi e indiferent. Asemenea scene am mai trăit şi îţi spun cu tristeţe că nu, cu mine nu mai merge aşa. Am dat tot ce am putut, dar ai văzut că tu ai rămas la jumătatea drumului. Aleargă! Aleargă fără să priveşti în urmă.
Nici nu trebuie să îţi iei rămas bun. Au fost atâtea despărţiri că sincer, cuvintele sunt de prisos. Fugi, că nu voi alerga după tine. Ai mai făcut-o şi te-ai întors mai puternică.
Aleargă, că mie mi-e indiferent…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s