Sfârşit de penumbră

Sensibilitatea, inocența ta sunt gheare înfipte în inima mea, care-mi sfâșie iubirea.
Nepăsarea ta mă atinge și îmi e greu să lupt să o alung, dar tu… tu nu mă atingi deloc. Caut în van mâna ta, privirea sau zâmbetul. Nu îmi zâmbești, nu mă privești și mă arunci în alte brațe.

Cum să plec din calea ei? Cum să mă ascund și unde? Aș ignora-o, dar nici măcar atât nu mai pot face pentru că ea nu mă lasă să o ignor. Se joacă sadic cu inima mea. O umple de lacrimi apoi plânge odată cu ea. O face să cânte apoi o lovește din nou.
Urăsc ceea ce faci tu din mine și te urăsc pe tine. De parcă două ființe ar împărți trupul meu, dar sunt ființe diferite. Una trăiește mereu cu nervii încordați, mereu cu ochii în lacrimi, mereu tânjind după ceea ce tu îi răpești. Se luptă mereu să te câștige, dar de fiecare dată te pierde din nou. Se zbate să îți atragă atenția, dar ochii tăi nu se opresc asupra ei. Reclamă, distruge, pleacă, dar nimic din toate astea nu reușesc să te trezească.
Cealaltă ființă face doar un singur lucru: se roagă. Speră ca nu cumva tu să te trezești prea târziu și eu să fiu devorat de fantasme.
Mă tem că voi face ceva nesăbuit. Nu mă tem pentru mine ci pentru tine. Nu mai pot sta în penumbră. Ne vom pierde aripile…

  • Ramiro Duque
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s