Cuplul, în căutarea paradisului pierdut

-fragment-

Timpul, rătăcit printre secunde leneşe, strigă neputincios spre zările nepăsării aşternute peste el şi ea.
Petale de ieri zac pe podea, topite de cuvintele ce s-au scurs între ei. Stilete de regrete şi iluzii risipite se înfig în două inimi ce au uitat să bată la unison, gonind pe contrasens, aşteptându-şi sfârşitul iminent. Spinii lui azi se agaţă de trupuri febrile, bântuite de suspine şi lacrimi.
Ei, arhitecţii unei iubiri zidite în pereţii casei lor, actorii ce-şi joacă dragostea ca pe un rol banal.
În dormitor, închisoare a două suflete ce nu-şi mai găsesc alinarea, fericirea plânge la colţuri, în surdină. El, aşezat pe pat, răsfoieşte alene un ziar ţinut pe dos. Ea, cu spatele semi dezgolit, stă pe scaunul din faţa oglinzii, pieptănându-şi, a nu ştiu câta oară, părul de culoarea tăciunelui.
Tropot de clipe cădea peste gândurile lor firave, măcinate de o boală stranie. Pe buze, un ultim sărut agoniza în tăcere, strangulat de frigul ce se cuibărise între ei.
Bărbatul cu cosiţe răvăşite se ridică şi păşi timid spre ea, oferindu-i o strângere de umăr înainte să iasă. Pe obrazul palid al femeii o lacrimă neagră se prelingea încet.
Îşi puse halatul şi privi spre orizonturi îndepărtate, retrăind vremurile frumoase ale relaţiei lor.
Se întâlniseră cândva, înainte să devină două păpuşi de porţelan cu priviri goale şi trup inert la atingeri. O mare iubire născută din vise mărunte şi pure.
Doi oameni ce îşi oglindeau chipurile în acelaşi răsărit şi se contopeau în acelaşi apus.
Doi adolescenţi ce alergau după o clipă petrecută împreună ca după un fluture rar, dorind să o prindă şi să o închidă pe veci în suflet.
Doi tineri ce se îndrăgostiseră la prima ceartă. Da, fusese anormalitatea ce le unise destinele. Atunci când, tocilara de la Drept făcuse reproşuri unui băiat, confundându-l cu un huligan ce-şi fumează viaţa. Mai târziu, dragostea lor avea să se concretizeze cu un cadou neobişnuit de original. Tânărul avea să-i ofere cel mai de preţ lucru al său, medalia câştigată la Campionatul Naţional de Nataţie. O încredinţă ei, odată cu inima lui.
La puţin timp după terminarea studiilor, o cameră de garsonieră le devenise templu de bucurie şi fericire molipsitoare. Pe pereţi au măzgălit cu cretă colorată speranţe inavuabile. Pe tavan au pictat un cer înstelat în care puseseră visele a doi copii naivi, prinşi într-un joc în care privirile li se înecaseră una în cealaltă, imprecis.
Gândurile lor se ţinuseră de mână, au privit cerul albastru şi au mers mai departe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s