Aştept

Glasuri stridente țipă în jur… că-i totul pustiu și fad, că speranţele-au murit și că dragostea e numai o poveste veche scrijelită cu pana pe inimi obosite. Că pielea nu mai simte și că gândurile stau toate la rând, așteptându-și sentința nemiloasă ce le va condamna la uitare.
Am alergat mult timp, cu tălpile ce nu mai simțeau ascuțișul asfaltului, căutându-te. Am obosit, dar încă te aştept.
Aştept să-ţi aud paşii apăsaţi atunci când vei veni spre mine.
Aştept un zâmbet şi o privire caldă, arsă de văpaia unei speranţe.
Aştept cuvintele frumoase, mai mult decât aştept o nouă noapte sau o nouă zi.
Aştept să-mi întinzi mâna şi să-mi aminteşti că pot zbura. Un zbor tăcut şi firav ca al unei frunze ce moare târziu, odată cu ultimul cânt.
Aştept să-mi mângâi cicatricea sufletului crestat de suferinţe ce-mi aminteşte zi de zi că viaţa este o creatură ciudată, ce a muşcat cu nesaţ din fata ce alerga odată desculţă.
Aştept să-mi dai umărul tău pentru a-mi odihni dezamăgirile.
Atâta tăcere cade din şoapte ca petale de maci scuturate pe marginea şoselei şi eu am obosit să te aştept.
Purtată de aripile timpului, caut noi zâmbete, priviri, mângâieri…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s