O zi ploioasă

Într-o zi  mă îndreptam spre casă, preocupată să nu mă stropească vreun…, când mi-a venit în minte o frază pe care am auzit-o nu știu unde (sau mai bine zis unde nu am auzit-o): După rău vine bine. Atunci, se poate și după bine vine rău? Așa m-am gândit. Sau le putem adapta după cum ne convine. Dacă ar fi așa, este ceva rău? La urma urmei, trebuie să găsim o formă de a nu ne pierde mințile în lumea asta în care timpul aleargă fără a mai poposi să-și tragă sufletul.
În fiecare „rău” este un „bine” ascuns și invers. Poate este vorba de percepția fiecăruia. Probabil, bun este o șoaptă perceptibilă doar pentru cei ce știu să asculte și răul există pentru cei orbi care nu privesc în jurul lor și nu au timp să fugă. Posibil ca ambele ipoteze să fie false. Ce știu eu? Poate totul este o chestiune de adaptare, cum ar crește floarea de lotus în noroi sau cum trandafirul ar împărtăși mireasma sa cu foarfeca ce l-a secerat nemiloasă.
Chiar atunci a început să plouă, asta era tot ce-mi mai lipsea. Și este la fel: benefică pentru unii și nedorită pentru alții.  Un rău ce-mi îndreaptă pașii spre bine, la o cafenea, de unde cafeaua te trage de nas de la intrare.

 Deci le putem adapta cum dorim noi.

Anunțuri

2 gânduri despre „O zi ploioasă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s