Zgomot surd

 Să fie zgomotul clipirii ei, liniștea buzelor sau capitularea simțurilor? Forma în care s-a așezat pe scaun, părea a fi și forma cu care ținea piept vieții. O viață ce i se repeta, întorcându-și capul spre un trecut atât de prezent, dar altfel personalizat. Mișcările ei erau poezia segmentată a intențiilor sale, știind când să plece fără întoarcere, când  ceea ce-i era suficient i se părea normal și ce era puțin era suficient între ceea ce se poate, trebuie și tăcere.

 Transportul în comun oferă atâtea trăiri, snetimente, zbucium, bucurii, tristeți răsfrânte pe fețele oamenilor.  Trebuie doar să analizezi pentru a reuși să citești o fărâmă din ceea ce-i frământă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s