În sfârșit ploaia

În sfârșit ploaia,
Murmur și plâns,
Cântecul Cerului
Sărutând copacii înfloriți,
Ștergând uitările
pline de praf.

Fericit râul de mângâierea norilor
Chemând fluxul ascuns;
Răsărind în urma-i iarba
Risipindu-și prin ea culoarea,
florile de câmp.

În sfârșit ploaia,
Plimbându-se pe malul mării,
Și eu…
Încredințându-mi sufletul
Tunetelor și fulgerelor,
Dăruindu-mi inima
furtunii violente.

Corpul meu este grâul,
Înconjurat de maci,
Invocând ploaia,
Înăbușindu-mi sentimentele
prin picăturile sale reci.

 

23.03.2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s