liniște

Ochii ei strigă către un soare ce nu răsare, într-o dimineață care nu mai vine, o căldură ce n-o încălzește. Mâinile ei tânjesc după atingerea moartă a tot ceea ce a pierdut, focul eteric al inimii sale, care s-a stins după o luptă însângerată.
Nu mai are lacrimi care să-i șteargă durerea.
Strigătul ei a erupt, suspinele i s-au ascuns sub mantia invizibilă a tăcerii. O tăcere crudă și nemiloasă, ce distruge totul în calea sa.
Să rămână totul în liniște, pentru că o inimă ruptă așteaptă tăcută liniștea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s