Umbra

Atâta timp a trăit în izolare și, astăzi, în cele din urmă, deschide fereastra și lasă exploziile de aer să circule prin acele spații întunecate ale ființei sale. S-a simțit bine pentru un moment, până când, din senin, a închis foile de sticlă, dar cu ochii închiși de teamă.
Și, ce avea să se întâmple cu ea dacă toate secretele-i fuseseră luate de vânt și purtate în acea lume ireală, așa cum o numea? Un fior rece îi circulă pe șira spinării și se simți dezgolită între lupi, dar așa fusese mereu, deși acum simțea că-i pot vedea și oasele.
Ce o făcea melancolică și furioasă (amestec perfect) era faptul că și umbra ei fugise pe aripile vântului. Nu mai putea ajunge la ea oricât de sus ar fi sărit, oricât de mult ar fi plâns și răzvrătit. Trist. Ea era singura care reușea s-o conecteze cu irealitatea realității sale. Dar nu era târziu. Înc-o putea vedea plimbându-se printre crengi și zburând cu păsările. Poate dacă îndrăznea să scoată un picior pe fereastră, ar fi putut-o prinde. Dar era un pericol să iasă, chiar să scoată un picior. Totuși, trebuia să facă un efort s-o recupereze.
Ziua următoare, o zi de toamnă umedă, umbra stătea lipită de geamul ei, ferindu-se de burniţă. Femeia era şi mai speriată, dar îşi voia umbra-napoi. Şi fugi, fugi aşa cum nu o făcuse niciodată: împiedicându-se, ridicându-se şi continuâd să fugă. Se opri la câţiva centimetri, fix în momentul în care umbra se opri în faţa unei vitrine. O altă ea, dar fumurie. Încet, umbra îşi întoarse capul spre creatura ce o urmărise cu preţul vieţii ei. Atunci umbra deschise buzele-i subţiri:
Priveşte, observă, simte. Am plecat pentru că nu mai suportam să te văd între atâta uitare şi linişte. Dacă am fugit, a fost pentru ca tu să mă urmăreşti, să mă găseşti şi să te regăseşti. Tu eşti tu şi eu doar te ajut să fii tu în totalitate. Eu sunt singura care te cunoaşte aşa cum nimeni nu o face, pentru că am trăit din secretele tale, tristeţile tale şi puţinele fericiri… Şi, după ce am stat eoni în închisoarea nesiguranţelor tale, m-am transformat în iubire şi din ea în bărbat. Barbatul tău, singurul care te va iubi aşa cum eşti. Te cunosc şi nu mă mai sperie nimic la tine. Fiecare detaliu mă face să te iubesc pe zi ce trece mai mult şi mai intens.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s