CEVA RĂMÂNE

A trecut o perioadă mare de timp și totul s-a stricat. La început doare, apoi vine resemnarea și la sfârșit te obișnuești, dar pe parcursul acestui proces ți-ai pierdut sentimentul de bază, ce te făcea să crezi și să visezi. Iubirea.
A cui este vina? Analizezi, numărând adevărurile pe care ți le-ai spus și îți dai seama că erau minciuni. Ego-ul te manipulează. Toate au fost iluzii îndulcite, efemere și imposibile. Ne agăţăm de gânduri pe care le asociem cu emoțiile și le împărtășim cu ceilalţi.
Majoritatea se pierd și se uită. Mai rămâne doar o flacără minusculă ce amenință și ea cu dispariția. O privești cu coada ochiului pentru că nu îndrăznești să te miști, de teamă că o vei stinge cu mișcările tale somnambule. De fapt, este singurul lucru în care mai crezi, singurul adevăr care rămâne. Speranța.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s