Alicia între două volume

Până ieri am crezut că între noi este ceva. Ceva ce nu știm a defini. Complicitate? Dependență? Răzbunare? A fost, să-i spun într-un fel anume, sentimentul că am fost mai mult decât simple cunoștințe care s-au întâlnit la răscrucea destinului. Poate m-am înșelat sau poate că la început am avut acel ceva, dar care s-a pierdut cu trecerea anilor. Acum nu știu. Nu știu ce am fost, ce suntem, nici ce vom fi dacă vom fi.
Mi-am asumat riscul ce-l aduceai cu tine și am pierdut pariul. Nu voi spune că îmi pare rău ci voi spune, întotdeauna, că este mai bine să plâng pentru ceea ce am pierdut decât pentru ceea ce nu am avut. Și totuși, oare te-am avut? Până ieri am crezut că da, măcar o părticică din tine a fost a mea.
Cred că este frumos să-mi asum riscuri, dar pot să fac acest lucru mai responsabil. Fiind mai conștientă de ceea ce fac și să cobor în prăpastia lumii, dar punându-mi un ham în cazul în care distanța este prea mare și puterile mă părăsesc.
Ce vreau? Sincer, deocamdată nu știu. Îmi este frică. Îmi e teamă că ai putea vedea că mă doare că am pierdut ceva, ceva ce nici nu am avut, dar pentru moment am crezut că este al meu.
Aș vrea să spun că, până ieri, aș fi putut schimba Universul pentru tine. Dar asta a fost până ieri.
Astăzi, nu mai sunt eu…
Regrete? Am trăit cu ele până ieri. Astăzi nu mai contează…
Nimic nu mai contează și sfârșitul poate veni oricând. Până ieri îmi era frică de moarte. Azi… Nici ea nu mai contează.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s