Cuplul, în căutarea paradisului pierdut

Timpul, rătăcit printre secunde leneşe, strigă neputincios spre zările nepăsării aşternute peste el şi ea.
Petale de ieri zac pe podea, topite de cuvintele ce s-au scurs între ei. Stilete de regrete şi iluzii risipite se înfig în două inimi ce au uitat să bată la unison, gonind pe contrasens, aşteptându-şi sfârşitul iminent. Spinii lui azi se agaţă de trupuri febrile, bântuite de suspine şi lacrimi.
Ei, arhitecţii unei iubiri zidite în pereţii casei lor, actorii ce-şi joacă dragostea ca pe un rol banal.
În dormitor, închisoare a două suflete ce nu-şi mai găsesc alinarea, fericirea plânge la colţuri, în surdină. El, aşezat pe pat, răsfoieşte alene un ziar ţinut pe dos. Ea, cu spatele semi dezgolit, stă pe scaunul din faţa oglinzii, pieptănându-şi, a nu ştiu câta oară, părul de culoarea tăciunelui.
Tropot de clipe cădea peste gândurile lor firave, măcinate de o boală stranie. Pe buze, un ultim sărut agoniza în tăcere, strangulat de frigul ce se cuibărise între ei.
Bărbatul cu cosiţe răvăşite se ridică şi păşi timid spre ea, oferindu-i o strângere de umăr înainte să iasă. Pe obrazul palid al femeii o lacrimă neagră se prelingea încet.
Îşi puse halatul şi privi spre orizonturi îndepărtate, retrăind vremurile frumoase ale relaţiei lor.
Se întâlniseră cândva, înainte să devină două păpuşi de porţelan cu priviri goale şi trup inert la atingeri. O mare iubire născută din vise mărunte şi pure.
Doi oameni ce îşi oglindeau chipurile în acelaşi răsărit şi se contopeau în acelaşi apus.
Doi adolescenţi ce alergau după o clipă petrecută împreună ca după un fluture rar, dorind să o prindă şi să o închidă pe veci în suflet.
Doi tineri ce se îndrăgostiseră la prima ceartă. Da, fusese anormalitatea ce le unise destinele. Atunci când, tocilara de la Drept făcuse reproşuri unui băiat, confundându-l cu un huligan ce-şi fumează viaţa. Mai târziu, dragostea lor avea să se concretizeze cu un cadou neobişnuit de original. Tânărul avea să-i ofere cel mai de preţ lucru al său, medalia câştigată la Campionatul Naţional de Nataţie. O încredinţă ei, odată cu inima lui.
La puţin timp după terminarea studiilor, o cameră de garsonieră le devenise templu de bucurie şi fericire molipsitoare. Pe pereţi au măzgălit cu cretă colorată speranţe inavuabile. Pe tavan au pictat un cer înstelat în care puseseră visele a doi copii naivi, prinşi într-un joc în care privirile li se înecaseră una în cealaltă, imprecis.
Gândurile lor se ţinuseră de mână, au privit cerul albastru şi au mers mai departe.
Un început timid… Călcau cu grijă peste zile pentru a nu le strivi magia.
Universul se aşternuse la picioarele celor doi îndrăgostiţi ce nu mai au nevoie decât să-şi trăiască povestea.
Aşa încep toate poveştile… Care este sfârşitul?

Se întreba şi ea Unde ne-am pierdut? oftând şi sperând la regăsire.
Ploaia se opri şi raze de soare timide se chinuiau să-şi facă loc printre norii de vată.
La scurt timp strada se umplu de râsete şi veselie. Toate o făcură să izbucnească în cascade de râs, alarmându-l şi pe el. Bărbatul se rezemă de pragul uşii şi-şi privi fascinat iubita.
Acum, uitându-se la ea, îi era atât de dor să-şi lase capul pe umărul lui. Să-i mângâie părul cu mâna ei caldă, feminină şi să-i şoptească cuvinte ştiute, dar uitate sau pierdute în realitatea lor falsificată.
– Nu vrei să ieşim? întrebă femeia, simţindu-l aproape de ea.
– Dacă vrei tu, răspunse cu jumătate de gură, la întreruperea bruscă a gândurilor sale.
– Dacă tu nu vrei, atunci… zâmbetul ei gingaş se stinse sub privirea lui.
– Să te îmbraci gros…
Nici nu apucă să termine că ea se repezi spre şifonier.

Două perechi de paşi îşi ţineau companie pe aceeaşi stradă spălată de ploi. Erau doi „străini” purtaţi de viaţă precum bărcuţe de hârtie, atât de fragile şi atât de puternice, păstrând iluzia că poate, într-o zi, vor ajunge pe nisipul unei plaje mângâiate de soare.
Printre atâtea cioburi şi colţuri tăioase, destinul avea de gând să expună bucată cu bucată sufletele de cremene. Opri timpul pentru o secundă şi întoarse clepsidra în favoarea tinerilor ce aveau încă şansă la fericire.
În acea secundă, totul fusese pregătit pentru ca ei să-şi regăsească paradisul pierdut, dându-le posibilitatea să vadă ceea ce nu mai vedeau, să dezgroape cutia amintirilor şi să simtă din nou.
Un biciclist grăbit pus în faţa lor, îl făcu pe bărbat să-şi tragă iubita la piept. Gest făcut natural, fără timp de gândire, născut odată cu prima bătaie înţepătoare a inimii. O îmbrăţişare afectuoasă, dar inimile lor nu se înmuiau şi nici nu apăsau pedala acceleraţiei. Ea se depărtă de pieptul lui, dar el privi chipul ei cuminte pe care nu-l mai observase de ceva timp.
Porneau din nou cu paşi mărunţi, unul lângă celălalt, lăsând din când în când libertate degetelor să se atingă Şocuri electrice pregătite să reînvie văpaia iubirii. Zâmbeau pe furiş când fetele, privindu-l, chicoteau. Le aducea aminte de prima întâlnire. Încă de atunci, părul lui blond, ochii albaştri şi statura atletică, stârneau pasiunea colegelor şi nu numai.
Senzualitatea stângace a iubitei sale era capabilă să atragă atenţia trecătorilor. Un florar ambulant, ameţit de farmecul ce o înconjura, îi oferi un trandafir roşu.
– Eşti fericită? o întrebă cu uşoară gelozie, văzând cum ea fură mireasma trandafirului.
– Da, foarte, răspunse, întorcându-şi privirea smolită spre el
– Nu ar trebui…
Faţa ei deveni inexpresivă, văzând cum el se depărtează. Petrecu minute bune în acelaşi loc, acolo unde o lăsase. Încremenise. Se uita la magazinele din jur şi nu avea idee de unde să cumpere o rochie din petale de fericire. Privea la mănuşile femeilor ce mergeau la braţul prietenilor sau soţilor lor. Ar fi vrut şi ea mănuşi brodate cu boabe de iubire.
Cu ochii la proprii pantofi, se îndrepta spre o bancă din parc. Spera să aibă lipite pe talpă picuri de noroc pentru a se putea strecura uşor în sufletul lui.
Bărbatul stătea în spatele ei şi regreta enorm că se depărtaseră unul de celălalt în ultimele cinci luni.
– Ar trebui să ieşim mai des în oraş. Doar noi doi, fără terţe persoane care să ne spună cât de mult ne iubim sau cât de fericiţi suntem. Noi ştim deja asta. Să ne acordăm atenţie aşa cum o făceam înainte. De exemplu, eu am uitat cât de mult îţi plac trandafirii roşii şi, de ziua ta, ţi-am luat un buchet de trandafiri albi. Uite! puse în mâinile ei un buchet de trandafiri roşii. Pentru mine nu eşti de un singur trandafir ci de zece.
Ochii femeii se umplură de lacrimi, dar acum erau de fericire. Nici nu ştia cum o să îndese atâta bucurie în inimă.
– Ne-am rătăcit, dragul meu. Ne-am împotmolit în rutină. Ştii, un surâs inocent se creionă pe chipul ei. Şi eu am uitat că tu adori ciocolata amăruie. Toanta de mine chiar ieri a cumpărat o ciocolată cu lapte. Aseară am fost mâhnită când ţi-am oferit o bucată şi tu te-ai încruntat. Cum am putut să uităm lucrurile mărunte care ne fac atât de fericiţi?!
Simţind miros de vată pe băţ, femeia strânse puternic mâna bărbatului şi-l purtă într-acolo. Prima lor întâlnire nu fusese la un restaurant sau la film. Prima întâlnire fusese plimbarea prin parc, împărţind o vată pe băţ.
Se regăsiră.
Dacă ar fi stat un moment să se privească, să-şi vorbească şi să simtă, nu s-ar fi îndepărtat de paradis. Nu ar fi trăit clipele ca într-un infern plin de regrete, incertitudini şi nepăsare.
Le trebuia doar paşi mici să rămână în zona de confort, dar ei se grăbiseră. Alergaseră după iluzii şi speranţe diametral opuse.

Acea stradă plină de bălţi şi noroaie în care li se poticniseră sentimentele, picăturile mari de ploaie ce le inundaseră sufletele şi vântul rece ce măturase tot pe potecile inimilor, erau neglijabile acum când, îmbrăţişarea era atât de caldă şi… atât de a LOR.

Proză scurtă inclusă în antologia Cuplul, în căutarea paradisului pierdut, apărută la Editura Karta Graphic, Ploieşti, 2016.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s