Ritmul picăturilor de ploaie

Afară, un fulger arde o margine de cer
Şi lacrimi de ploaie se amestecă neclar
Secunde topite în ore şi suflete strânse în palme.
Ochii mi se-nchid acoperiţi de pleope pe-ntuneric
Ţi-am scris atunci, târziu ca de obicei,
Şi încă-ţi scriu pe ritmul picăturilor de ploaie
Ce-mi aprind sufletul, orbitoare văpaie.
Iartă-mă, nimic nu are temei!
Şi poate-ţi pare totul himeric,
Dar amintirile mele sunt firave şi calme
Ale tale umplute c-un regret amar
Nebuni pe tabla ta de şah, ce să mai sper?

Negru cad literele, arzând cu focul lor pe file
Îţi scriu că-mi eşti vis neîmplinit,
Predicat într-o frază ce-mi este destin,
Precupeţ ce-mi vinde frânturi de iubire
În dimineți reci de noiembrie.
Mai bine desenam pe mâna ta viaţa
Chiar dacă mâna mea ar fi murit,
M-aş fi iertat!
În faţa ta nu aş fi scris, aş fi cedat.
Te-aş fi privit fără clipiri, aş fi zâmbit,
Dar soarta ne-a cusut strâmb cu aţa
Şi ne îngheaţă în seri cu ger de decembrie
Într-atât încât nu mai simţim nici fericire
Şi ciorile ar fi făcut din inimile noastre un festin
Un chin… şi-ar fi durut cumplit.
Totuşi, îţi scriu acum, când cuvintele-mi sunt fragile.

Dar ele nu-s
S-au ofilit
S-au sufocat.
Le-am căutat,
Le-am recitat, dar nu au mai venit.

Încerc să-ţi scriu şi mâine, sub picături de ploaie gri
Şi cu speranţa că poate ai să vii.

 

-02.11.2016

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Ritmul picăturilor de ploaie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s