Dilema

Când eşti aşa, aproape de mine, ascunzi privirea ca şi când ai ascunde cele mai mari secrete de pe pământ, dar pe care nu mi le spui decât atunci când se lasă noaptea. Dilema mea nu este umbra care te înconjoară ci să lupt cu tristeţea ta.

Aripi smulse II

 

 

Aş putea să descriu în detaliu până şi felul în care dormi, dar mi-ar lipsi adjectivele şi epitetele. Aş putea să creionez buzele tale însângerate şi să-ţi spun că degetul meu arde în văpaia lor, de fiecare dată când le ating uşor. Mărturisesc că este primul lucru pe care l-am văzut, apoi privirea ta mi-a făcut cu ochiul şi a îndrăznit să-mi reproşeze că nu am menţionat acei ochi verzi sclipitori, dar reci. Nu cred că există ceva care să le facă dreptate şi acesta este singurul motiv pentru care şi eu mă pierd în ei.
Nu numai că mi te confesezi odată cu lăsarea nopţii, dar o faci pe jumătate şi dilema mea faţă de tine creşte disproporţional. Ce-mi mai poţi fura când mi-ai furat şi ultimul cuvânt care nu-mi vorbea despre tine? Şi asta-i tot dilema mea… şi a altora.
Dacă ai avea curaj să îmi vorbeşti despre temerile tale, ţi-aş spune că m-am îndrăgostit din nou de tine: mai mult, mai profund, chiar vinovat.
Dar, pentru că-n toate există un dar…
Întotdeauna am presupus că pentru tine este atât de uşor să te strecori în viaţa mea, la fel de uşor ca si când ai pleca fără să faci cel mai mic zgomot.
Dilema mea nu este umbra care te înconjoară ci să lupt cu tristeţea ta, ca un amestec de vis continuu şi viaţă paralelă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s