Umbra

Care  a răsărit  între pereţii goi ai unei camere
Acel suspin care s-a trezit şi el, amantul privirii ei ştrengare
Tăcerea ei a devenit şi ea latentă în această lume absentă
Luminile s-au aprins şi-a văzut un Paradis, o detentă
Apărut din nimic, dorind să-i dăruiască un destin
L-a căutat până la mare, îngenunchind repentin.
A vrut să-şi găsească locul, dar Cerul nu a vrut-o
Dar dorinţa sa nemărginită, porumbel a făcut-o
Şi astfel a zburat spre ceruri dintr-odată
Lăsându-şi dezgolită inima toată.
Soarele a vrut să-i dăruiască o floare rară,
Dar l-a refuzat, strigând ca o fiară.
Vântul s-a pornit să fluiere în zori de ziuă
Văzând-o că se destramă cu plânset de rouă
Inima sa rătăcitoare căuta o nouă viaţă
Şi ea dorea de fapt o nouă soaţă
Doar Luna a vrut s-o îmbrăţişeze
Atunci a prins curaj şi a jurat că n-o să mai trişeze
Şi trupul ei de fum s-a transformat
Zburând desculţă spre cea cu suflet amalgat.

12.11.2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s