Ca un puzzle din 2 piese

Am…
Cutia Pandorei ce poartă scrijelit pe ea un cod
Ce duce spre un viitor incert, legat cu nod.
Acuarele monocolore ce-mi pictează viaţa
Albe, negre şi reci ca gheaţa.
O cicatrice cu resturile unui naufragiu
Gravată cu al inimii sufragiu.

Am…
O toamnă ce vine sub formă de nostalgie
Un timp ce nu ţine cu mine o veşnicie
Întunerciul ce-mi ghidează paşii
Dar vegheati atent de aştrii.

Am…
Frică
De fantomele ce dorm mereu lângă mine
Că nu ştiu dacă voi deschide ochii mâine.
De furtuna amintirilor ce adună tot
Apărută dintr-odată şi fără antidot.

Am…
Un milion
De cuvinte ce au nevoie de ochii tăi
Pentru a fi auzite peste mări şi văi.
De priviri oarbe ce tânjesc să te vadă
De mângâieri ce-mi cântă o aubadă
şi un mesaj
Cerându-ţi un te iubesc
Şi-un sărut nebunesc.

Am..
Un război nesfârşit cu tine
Şi o pace de semnat mâine.
Un puzzle din 2 piese
Şi nici o idee ce să fac cu cele deja alese.

Nu mai am…
Certitudinea că-l voi rezolva vreodată,
Căci totul se termină de-ndată.

-19.11.2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s