Cu grija ta

Mi-ai protejat sufletul de când era decât o firimitură de praf, de când era doar o scânteie. L-ai învelit cu grija ta şi l-ai vegheat în întuneric. Au fost şi dăţi când l-ai rănit, dar te-a iertat de-ndată.
Ştiu că tu ai vrut doar să-l protejezi de stiletele ascunse în îmbrăţişările calde pe care el le-a considerat prietenoase. Era naiv! A crezut că tu eşti egoist şi… S-a aruncat cu ochii închişi în braţe străine… iar îmbrăţişarea lor l-a rănit. L-a zgâriat adânc şi-a sângerat până la lacrimi.
A rătăcit desculţ pe străzi pietruite cu mărăcini, dar nu a îndrăznit să mai vină la tine. Era gol, umilit şi îndurerat. Dar tu n-ai încetat să-l cauţi şi l-ai găsit umed şi murdar.
L-ai privit tăcut, ai suspinat şi plâns împreună cu el. L-ai luat în braţe şi i-ai pansat rănile cu panglici de speranţă. Ai văzut cum, pe cicatrici, i-au crescut flori de bucurie şi l-ai văzut pregătit să zboare din nou, să viseze, să trăiască… şi nu l-ai oprit. Şi dacă ţi-a mai greşit, nu l-ai abandonat.
Acum ştiu că, oricât de departe ar zbura, tu îl aştepţi… acasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s