Transcedental

Băiatul de la bar mi-a zis că acest zâmbet îmi vine perfect. Mi-a cerut să i-l împrumut. Ştergând tejgheaua şopteşete şi nu m-am putut abţine să-i citesc pe buze.
Ea are o armură de fier, în spatele căreia se îmbrăţişează singură.
Nu pun întrebări, doar îl privesc curioasă.
Dar ştii, atunci când se lasă dusă de val văd cum înfloreşte. Atunci zâmbeşte ca tine.
Dacă o vezi dormind vei înţelege semnificaţia tratatelor de pace şi când o vezi furioasă vei înţelege de ce Ulises şi-a pierdut bărcile. Îmi povesteşte despre toate străzile Predealului, dar eu nu pot decât să îmi imaginez cum ne plimbăm pe ele, ţinându-ne de mână, sărutându-ne. Vorbeşte cu lejeritate despre moarte pentru că a sărutat-o la o vârstă fragedă. Îi pare rău că a cunoscut-o de aproape pentru că, de atunci, a devenit mai fragilă şi mai umană.
Eu, din ce în ce mai curioasă.
Nu voi spune nimic despre trăsăturile ei pentru că nu ne ajunge timpul. Îţi spun doar că aş închiria o cameră chiar deasupra inimii ei şi aş rămâne acolo, în linişte, ca să nu ştie că nu voi pleca niciodată.
Am văzut nave care au naufragiat din motive minore. Am auzit surzi care înjurau pentru că nu puteau să audă şoaptele ei. Nu vreau să mai intru în detalii, dar ca să înţelegi valurile, trebuie să o cunoşti întâi pe ea.
Îl întreb despre cine vorbeşte şi mă priveşte fix, zâmbind ştrengar.
Ne întrerupe cineva. Îmi vorbeşte, dar nu mă pot concentra decât la cuvintele lui. Întorc de îndată capul. Nu mai este. Cine este? De unde ştie atâtea despre mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s