Doamna Barbara – Romulo Gallegos

Autor: Romulo Gallegos
Anul aparitiei: 1929
Nr. pagini: 383 pagini

Notă Goodreads: 3.77

Ei bine, de ce să nu recunosc că am cunoscut-o pe temuta Barbara într-o telenovelă. Desigur, cartea nu este mai prejos.
În fiecare capitol autorul aduce în prim plan frumuseţea unei zone amazoniene din Venezuela. La începutul cât şi la sfârşitul fiecărui capitol, ne sunt prezentate flora şi fauna din zonă.
„Câmpia este în acelaşi timp frumoasă şi teribilă; în ea încap lejer viaţa frumoasă şi moartea chinuitoare.”
De la această premisă, lupta dintre civilizație și barbarie, întruchipate de personajele Santos Luzardo și Doña Bárbara iese în evidență, dincolo de a fi reprezentate simbolic prin două dihotomii, protagoniștii reflectă un grad de umanitate reală și profundă.
Pătrundem pe teritoriul doamnei Barbara, Arauca, odată cu venirea lui Santos Luzardo. O călătorie pe apele tulburi ale râului Orinoco, plină de caimani. Misticismul locului este aprofundat atunci când facem cunoştinţă cu Melquiades Gamarra „el Brujeador” (Vrăjitorul). Acest om îl intrigă şi pe cititor ca şi pe Santos care, pentru a-l analiza, îi permite sa călătorească în aceeaşi barca cu el. Echipajul bărcii îl descriu astfel: omul de încredere al Doamnei, bărbat care are puteri necurate, asemănându-i calmitatea și mişcarile cu cele ale celui mai mare caiman pe care gloanţele nu-l ating.

meier012webSantos Luzardo orăşean din Caracas cu rădăcini puternice pe meleagurile Araucăi. Pe cât de bogată şi de splenidă eate această zonă pe atât de însângerată. Teritoriul aparţinând a două familii care au acelaşi sânge, dar pe care şi-l varsă pentru bucata de pământ pe care o deţin. Familia Luzardo şi familia Barquero care şi-au separat teritoriul printr-un gard, continuă să se lupte pentru expansiune. Totuşi, au aceeaşi miză: totul sau nimic. În final, au rămas cu nimic.
Singurul supravieţuitor al luptei dintre familii este Santos Luzardo, pe care mama sa îl duce la Caracas, unde se mută definitv, sau cel puţin până la moartea acesteia.
Lui Santos i-a fost destul de greu să traiască între patru pereţi trişti, fără ca vântul să-i mângâie faţa sau ochii să i se piardă în orizonturile înverzite ale fermei Altamira, dar, cu trecerea anilor, sufletul i-a fost cucerit de oraş. Doamna Asuncion a rămas cu suflet de arendaş și s-a hotărât să nu vândă ferma, căci aceasta îi aducea şi un venit frumuşel. O bună perioadă de timp Santos nu s-a gândit să vândă, aşa cum i-a zis mama lui înainte să moară, dar, în final, decide să vândă pământul familiei Luzardo din Arauca. Păstrarea ar fi fost o opţiune mult mai uşoară decât vânzarea căci nimeni nu o dorea vecină pe Barbara, al cărui teritoriu se mărea cu trecerea zilelor.
Când apare un cumpărător, acesta îl pune pe Santos să facă o vizită la fermă pentru a constata starea deplorabilă în care se află în prezent. Astfel, Santos pleacă a doua zi la Arauca.
images (1)Trecem la povestea Barbarei, un destin crud pentru o tânără cu visuri mari. Povestea frumoasă de dragoste pe care o are cu un băiat numit Asdrubal se zdruncină când acela aude cum tatăl ei vrea să o vândă unui bogătaş. Revolta echipajului navei în care tatăl ei este căpitan duce la moartea tatălui şi iubitului ei. Punctul culminant îl reprezintă pierderea demnităţii în mâinile acelor bărbaţi respingători. Este salvată de un bătrân indian care o duce în sânul familiei lui.
Nici timpul, nici momentele liniștite nu au reuşit să domolească furtuna din inima Barbarei şi focul demonic din ochii ei. Frumoasa guaiana se dedică farmecelor şi vrăjitoriei pentru a suci minţile bărbaţilor pentru ca mai apoi să se descotorosească de ei. De aceea, primeşte porecla Devoratoarea de bărbaţi. Prima sa victimă este Lorenzo Barquero. De pe urma acestei iubiri sălbatice, în pântec i se naşte o suferinţă aşa cum o numeşte Barbara. Atunci când i se naşte fetiţa, nici măcar nu vrea să o vadă. Cu ajutorul colonelului Apolinar, reuşeşte să pună mâna pe averea lui Lorenzo fără a fi căsătorită cu acesta. După ce este dat afară din casa familiei Barquero, La barquerena, Lorenza se mută împreună cu fiica lui în zona care aparţinuse cândva fermei Altamira, chiar la graniţa celor două ferme, cea a familiei Lorenzo şi cea a Barquerenilor, La Chusmita, o cocioabă. Lorenzo devine dintr-un tânăr cu un viitor sdtrălucit, o epavă umană, măcinat de vicii şi de iubirea pe care i-o poartă Barbarei. Nu a mai rămas nimic din pământul familiei Barquero, nici măcar numele fermei, care a fost transformat de Barbara în El Miedo (Frica). Înainte să-l facă dispărut şi pe Apolinar, cu banii şi cu marile lui abilităţi în litigii, devoratoarea de bărbaţi este cea mai mare şi mai temută arendaşă din Arauca.

Cu administratori uşor de mituit, aflată în paragină, gardurile fermei El Miedo se extind pe pământurile altamirene. Ferma Altamira, a familiei Luzardo, devine acum obiectivul predilect al Barbarei. Asta mă duce cu gândul la o bătălie de putere şi dragoste cu năbădăi între Barbara şi Santos.
Cu ajutorul administratorului Balbino Paiba, omul doamnei, şi puţinele vite ale Altamirei sunt marcate cu sigiliul El Miedo.
La 40 de ani, doamna Barbara este o femeie extraordinar de frumoasă.
„Așa era celebră Doamna Barbara: dorinţă şi superstiţie, avariţie şi cruzime şi acolo, în sufletu-i sumbru, un lucru mic, pur şi dureros: amintirea lui Asdrubal, iubirea dureroasă care ar fi făcut-o bună.”
În poveste ne sunt prezentaţi Antonio, prietenul din copilărie al lui Santos şi un angajat nou, credincios familiei Luzardo, Carmelito. De asemenea, Santos face cunoştinţă şi cu cele 8 nepoate ale bătrânului Melesiao, tatăl lui Antonio.

Tânărul Luzardo o salvează pe fiica abandonată a Barbarei și ambele, mamă și fiică, se îndrăgostesc de idealurile lui, de a face lucrurile corect și de a face dreptate. Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple. Lupta lui Santos nu este doar cu Barbara. El se luptă cu trecutul barbar, adânc înrădăcinat în Arauca și dorințele sale urbanistice de a transforma câmpia într-un loc edudona_barbara_gallery_acat și drept. Cu Marisela, fiica Barbarei, reușește să-și desfacă frumusețea, inteligența și dreptatea din barbarismul câmpiilor, dar încercările sale de a cultiva pământul însuși, de a introduce incinte și rotații culturilor, de exemplu, sunt un eșec abject. Pământul luptă împotriva-i la fiecare mișcare.

Romulo Gallegos se concentrează asupra peisajului, dar personajele sale sunt, de asemenea, pline de sânge și colorate. Mintea protagoniștilor centrali se răsucește ușor – atât Dona Barbara, cât și Santos fluctuează prea ușor între pace și război, între justiție și violență. Sunt prezente flash-uri ale influențelor sud-americane, realismul magic și utilizarea inteligentă și eficientă a folclorului, cântecelor și basmelor, în special în decizia finală, milostivă a doamnei Barbara.
Poveștile din spate sunt spuse aproape copilăresc ca niște fabule, iar întreaga carte este plină de morale simple și decizii între bine și rău. Scenele de acțiune, romantismul și senzualitatea, impresionează prin povestea tragică a Doamnei Barbara.
Un clasic al literaturii venezuelene, care merită citit.

Anunțuri

8 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Geo spune:

    De ce sa nu recunosc, Corina, că am văzut telenovela! 😀 Ba chiar mi-a și plăcut!
    Cartea nu am avut ocazia sa o citesc. Mulțumesc!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Corina Savu spune:

      Pentru puțin!
      Și mie mi-a plăcut și am zis să încerc și cartea. Merită citită. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Geo spune:

    Mersi. Nu știu cum ai făcut rost de ea, dar o voi caută si eu.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Corina Savu spune:

      Din păcate nu am găsit-o în forma fizică
      😦

      Apreciat de 1 persoană

  3. Geo spune:

    Eu as cumpara cartea chiar si in spaniola!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Corina Savu spune:

      Am căutat-o, dar nu am găsit-o din păcate. O mai caut pentru că o vreau în bibliotecă.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Geo spune:

        Dacă o găsești, sa-mi spui si mie, te rog.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Corina Savu spune:

        O am doar în format pdf şi spaniolă 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s