Sunt arhitectul străzii mele

M-am trezit într-o zi de toamnă caldă, cu soarele zâmbindu-mi la fereastră. M-am gîndit că o mică plimbare nu strică. Am plecat spre magazinul din cartier, în colț la Mitică. Nu e mult de mers, dar este o adevărată aventură până ajungi la destinația cu pricina. Când ai ieșit din bloc și privești spre sigla magazinului, atârnată de o tablă ruginită, începi să faci traseul. Crezi că traseul de pe muntele Furnica-i greu?! Asta pentru că nu ai încercat traseul de 15 minute intensiv la Mitică, aici pe colț.
Și încep cursa, nu înainte de a-mi lega cât mai strâns șireturile. Trag adânc aer în piept și încep… Fac un pas și, hop, o mare picătură pe lentila ochelarului. Privesc în sus și observ cum vecina s-a trezit dis-de-dimineață și a întins lenjeria până la jumătatea geamului vecinului de la parter. Îmi scot  ochelarii, îi șterg temeinic, căci drumul o să fie și mai anevoios. Nici măcar nu pot privi înainte. O super clădire de birouri, cu geamuri fumurii, se înalță între două blocuri „comuniste”. Soarele se privește mândru în acele geamuri.
Mă opresc să admir „minunata” priveliște. Blocurile, colorate după posiblitatea fiecărui locatar. Doamnei de la primul etaj îi place rozul atât de mult încât a simțit nevoia să arate tuturor acest lucru, iar la ultimul etaj trăiește o familie cu resurse limitate. Nu și-au putut izola apartamentul. La fiecare ploaie, curg dârele cenușii pe perete. Alături, impunătoarea clădire, construită în secolul XXI.
Lăsând în urmă peisajul pitoresc, mă blochează un 4×4. E sâmbătă, șeful unei corporații nu lucrează. Fac un pas în spate, analizând distanța trotuarului. Nici o șansă să mă strecor prin acel defileu. Trag aer în piept și mă uit în față. Este stradă cu sens unic și dintr-acolo poate veni pericolul. Oftez, sar bordura și înaintez cu pași repezi, privind fix în față, fără să clipesc, în așteptarea apariției pericolului. Nu trec de magaoaia domnului corporatist că îmi iau înjurătura specifică: „Ți-a cumpărat măta stradă?” Și dă cu claxonul după mine.
Ce pot să fac?! Mormăi, gesticulând de zor: „Dar lu’ăsta i-a luat măsa trotuar?”. Gata și cu doza de nervi. La primele ore ale dimineții ești pregătit să faci față oricăror provocări.
După acest traseu greu accesibil, dus-întors, nu mai mult de 30 de minute, nici poftă de mâncare nu mai am. Și asta pentru că am ieșit să iau o pâine de la Mitică. Traseu cu marcaj dungă roșie prin jungla urbană.
Ce bine ar fi fost dacă înainte de construirea acestui cartier ar fi existat un  birou de arhitectură care să facă din acest loc ceva minunat. Poate eu visez mai mult sau am alte așteptări. Dacă aș fi arhitect pentru o zi, aș fi arhitectul străzii mele. Aș gândi proiecte de case care să satisfacă nevoile fiecăruia, dar să nu deranjeze pe alții.
De exemplu, pe strada mea nu ar exista blocuri, ci case. Construcția unei case este o misiune extrem de importantă pentru oricine pornește la acest drum a cărui finalitate trebuie să fie plină de satisfacție și realizări.
Casele din acest cartier le-aș prefera clasice, cu parter și etaj care combină elemente de design atât tradiționale cât și contemporane în scopul obținerii unei imagini arhitecturale cât mai apropiate de așteptarile unei familii de 4-5 persoane. Neapărat trebuie să aibă și un garaj. Așa nu vom mai fi nevoiți să facem slalomuri printre mașini.
De asemenea, după cum sunt tendințele de astăzi, cei care se mută de la bloc la casă, de fapt se mută de la bloc, tot la bloc. Spațiul dintre gard și casă este cât poți să încapi. Eu prefer o casă mai mică și o grădină mare. Grădina este un element cheie. Aici poți strânge familia la un grătar, căci de, nu există casă de român care să nu încingă grătarul. Poți organiza chiar și un spațiu de joacă pentru copii, scăpând astfel de grija că li se poate întâmpla ceva.

AIA-Proiect-birou-de-proiectare-tel.-0722494447-img-08

Cum este cu încălzirea globală? Păi este mai ușor și mai profitabil să tăiem și să distrugem spațiile naturale, decât să le construim. Astfel, orice casă de pe strada mea, trebuie să aibă, nelipsit, spații vezi: flori, pomi decorativi și pomi fructiferi. Unde mai pui că nu ar strica să aibă și o mică grădină cu legume. Un mic dejun proaspăt chiar de la tine. Asta implică și o curățenie exemplară.
Ca arhitect al străzii mele, aș plasa mici magazine cu specific: o brutărie, o măcelărie, un magazin cu produse lactate, etc.. Să intre fiecare unde are nevoie, fără să ne călcăm în picioare și să ne luăm din mână produsele.
Strada ideală este aceea în care să poți găsi liniștea, fără clxoane, implicit înjurături de la primul până la ultimul neam. Să poți deschide fereastrele fără ca praful să invadeze camera. Prin urmare, o stradă asfaltată. Musai să fie bine executată. Asta ca să nu ne inunde și să nu facem băi de noroi.
Sunt necesare și scutiri: de la muzica dată la maxim în miez de noapte, fix în mijlocul săptămânii, bormașină și bătut cuie dumunica la primele ore ale dimineții sau sirenele poliției venite la un vecin recalcitrant. Deci o stradă cu oameni civilizați, educați ar fi ideală. Mai mult decât ideală ar fi o stradă în care oamenii să fie o familie. Să ne respectăm unii pe ceilalți, să ne ajutăm.
O stradă model, nu înseamnă case la indigo. Casele trebuie să fie aranjate în funcție de locuitorii săi. Să fie o casă care să reflecte personalitatea celor care vor sta acolo. Totuși, să nu se treacă în cealaltă extremă – case strident colorate, cu turnuri și altele asemenea. Strada mea aș vrea să fie aceea în care oricine vine să vină de drag și să nu mai vrea să plece.
O stradă care să rămână în istorie. Pentru asta trebuie să avem proiecte de case durabile. „Principiile care stau la baza unor proiecte case durabile sunt general valabile și extrase din viața de zi cu zi a noastră a tuturor”, ne sugerează biroul de proiecte AIA Proiect. Principiile pe care se bazează un proiect de casă optimizat de AIA Proiect sunt designul ergonomic, durabilitatea, flexibilitate, adaptabilitate și echilibrul.
Strada ideală este un vis frumos, dar și visele devin realitate. Am speranță că pot locui, în viitorul apropiat, pe o astfel de stradă.

 

Articol scris pentru proba 5 a competiției SuperBlog 2018

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: