Călător de dinainte de a face primii pași

Conform unor surse sigure, prima escaladă a fost la vârsta de 4 luni. Aceasta era vârsta mea când mama și-a plimbat mândră burtica pe poteci montane. Deci nu a fost dragoste la prima vedere cu muntele ci la primele simțăminte. Pentru că o chinuisem destul pe mama, „obligând-o” să mă care cu dânsa ca un pachet 2 în 1 spre cele mai înalte vârfuri, în primii ani de viață l-am obosit pe tata, „obligându-l” să mă care pe umeri spre vârful Funica – a se citi Furnica. Așadar și prin urmare, spiritul aventurier, drumețiile și peripețiile montane le-am moștenit.
Până astăzi nu am fost întocmai niște călători care respectă întru-totul protocolul montan, dar am respectat cu pietate regulile naturii. Respect-o ca să te respecte. Ce înseamnă nerespectarea protocolului? Călătorii extreme. Cum să urci pe munte cu adidași și trening și la Clăbucetul Taurului să înoți prin zăpadă, cum să pierzi harta și să ratezi traseul pentru ca apoi să cobori cum poți pe pârtia de ski de la Predeal. Dar asta nu-i tot, abia respirând și plini de noroi, am constatat marcajul fix pe lângă pârtie. A fost de bine! Cum să vezi ursul și să faci pe mortul se pune ca aventură extremă?! Cu siguranță. Trebuie ceva și mai extrem? Am. Plecat într-o zi de vară din Sinaia la ora 7 dimineața pe traseul care urmează Telecabina, ajuns la Cota 1400, urcare anevoioasă până la cota 2000, continuat traseu până la Babele când ceasul arăta ora 15:00. Nebuni din fire, am fi vrut ca de acolo să coborâm tot pe un traseu, dar oboseala își spunea cuvântul. Și astăzi mă gândesc cum am reușit să parcurgem atâtea trasee într-un timp atât de scurt. Am avut un noroc chior că nu am dormit cu căprițele afară. Am găsit bilete pentru ultima telecabină.

Nu ai cum să faci trasee montane fără acele momente de adrenalină maximă, fără acel imbold de a ajunge tot mai sus chiar dacă picioarele nu vor să te asculte și nu există bucurie mai mare când te vezi o furnică ajunsă în vârf de munte. Chiar dacă mai am de făcut multe excursii în munții României și multe vârfuri de cucerit, mi-au făcut cu ochiul excursiile personalizate ale celor de la Extreme Travel. M-a atras turismul lor de aventură și chiar aș pleca cu ei într-o expediție Himalaya.

Nepal_Himalaya.jpeg
Extreme Travel recomandă o expediție la Everest Base Camp. Dintre toate regiunile din Nepal, valea Everestului este cea mai spectaculoasă. Nu mai puțin de patru optmiari pot fi văzuți pe parcursul acestui trekking de altitudine: Everest (8850m), cel mai înalt munte din lume, Lhotse (8516m) al patrulea vârf al lumii, Makalu (8463m) al cincilea Cho Oyu (8201m) al șaselea.
La cei aproape 5500m Tabăra de Bază este mult mai sus decât toate vârfurile din Europa (excepție Elbrus). Dar aici, la poalele Everestului, 5500m e abia punctul de plecare.
Să trag o gură de aer zdravănă. Dacă fac eu calcule numai atât înseamnă extrem pentru mine. 5500 este o înălțime dublă față de ceea ce am parcurs în țară. Asta da provocare. Cum o fi aerul de acolo? Cum se vede lumea de pe cel mai înalt munte?
Deja văd ce este pregătit pentru ziua a patra a circuitului și încep să fac incantații. Ascensiune pe cursul râului „Dudh Khosi” până la „Namche Bazar” – capitala Sherpa (3440m). Râul Dudh Khosi este un extins râu tributar râului Gange. Izvorăște în Himalaya nepaleză, la poalele Cho Oyu, Lhotse și Everest, în Parcul Național Sagarmatha. La partea de început are numele de „Bhote Kosi” sau „Râul de Lapte” pentru culoarea albă a prundului.
O experiență minunată de acest fel am avut-o pe Valea Azugii. Îți dă o stare de zen să mergi pe lângă susurul învolburat al acestor râuri montane.
Pe acest circuit se ajunge și în satul Khumjung. Văzându-i numele și locația nu pot să mă întreb dacă în acel loc a fost înainte vreun trib primitiv. Oare mai sunt descendenți? Cum ar fi un foc de tabără cu acești localnici? S-ar depăna o multitudine depovești și câte am afla.
Expediția Everest Base Camp ne aduce și mai aproape de Dumnezeu. La altitudinea de 3860m, se află o celebră mănăstire, construită la picioarele impresionanților Thamserku și Kang Tega.
Cum mai pot continua dacă deja imaginația mea a luat-o razna. Aș vrea ca într-o zi să ajung măcar până aici. Nu am visul măreț de a cuceri Everestul, dar vreau măcar să-l ating.
Până a ajunge aici, anul viitor mi-am făcut planuri de cucerire Munții Făgăraș, într-o ascensiune Vârful Moldoveanu

Nu m-am gândit până acum să-mi scriu aventurile montane, dar nu ar fi un lucru rău.

Articol scris pentru proba 10 competiția SuperBlog2018

Fotografiile sunt din arhiva personală și de pe site-ul sponsorului probei Extreme Travel.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: