Un pas mic într-un loc nepământean

Soarele este și zgârcit și somnoros. Am plecat de la Ploiești Vest spre Bușteni, de unde ne-am propus să cutreierăm munții Bucegi până la vârful Omu. Ochii mei de copil, ieșit din oraș spre natură, se scurgeau pe geam. Nu numai ei s-au scurs, ci și ploaia, spre nemulțumirea tuturor celor din vagon.
Cu ea șiroind pe geam am ajuns la Câmpina.
Firele de iarbă ale stadionului îmbrățișau picăturile de ploaie. Poate ploaia umbla după acea îmbrățișare, căci, în momentul acela, soarele ne-a arătat fața sa timidă.

34771912_1307449512691946_6868904186759610368_n

Uuu! Trenul s-a pus din nou în mișcare. Problema majoră a fost căscatul, dar peisajul nu te lăsa să ațipești. În fond, ar fi fost și păcat. Blasfemie s-ar fi strigat.
Și, și… munții au apărut la orizont.
Soarele ne-a abandonat. Din nou. Tare pișicher.
La 8:21 acesta a dat semnale din nori. Oare ar fi fost bine să ne ridicăm și să facem incantații în mijlocul vagonului? Acesta a fost gândul unor copii dornici de explorare.
Verde, verde și tot mai mult verde.

IMG_0593

Am poposit la gara Azuga și mama a strigat „De aici, de aici, de la blocurile acelea, am cumpărat pastramă.” Cu toții am bufnit în râs, dar fiecare are amintirile lui. Tata ne-a povestit despre un traseu pe care l-a parcurs când era adolescent, împreună cu prietenii săi. Acela a fost momentul în care mi-am propus și le-am și zis: „Eu, când voi fi mare, voi fi munteancă!”
Și am ajuns la Bușteni. Primul pas a fost așa ceva ca pasul omului pe Lună. Înțepenisem de la atâta frumusețe, de lumea în care poposisem. Total nepământeană. Se stabilise și traseul: Bușteni – Gura Diham – Valea Cerbului – Vf Omu
Așa a început prima mea vacanță, scurtă cei drept – 2 zile, dar cât pentru o viață. Amintirile de atunci sunt la loc de cinste.

Traseu greu=senzații unice

Să purcedem!
Familia Savu era gata de plecare spre vârful Omu. Întrebările mele?! Multe și mărunte: Cum ajungem până acolo? Unde este? Nu se vede nici un moț. Câți urși vom întâlni? Dacă ajungem acolo, cum vom coborî? Știam că vârful Omu este cel mai înalt vârf din munții Bucegi. Oare vom putea ajunge la timp acolo?
Traseul pornește din drumul forestier ce merge spre Cabana Gura Diham și urcă în partea stângă pe bandă galbenă. Nu mai știu cât ore scria pe indicator însă noi am ajuns în cinci ore, cu tot cu pauze.
Eu, ca și copil, aveam și un talisman pe care l-am scos cu mare grijă din rucsac. Acest lucru a reprezentat frumoasa mea amintire, dar și marele regret. De ce? Ajungem imediat acolo.
Ca o paranteză… Fiecare vacanță de vară mi-am petrecut-o la bunici. Tocmai de aceea, în anul 2000, anul vacanței, scumpul meu bunic mi-a luat cea mai frumoasă pălărie verde cu o pană în partea dreaptă. Modelul era ca cel al pălăriilor din paie. Ei bine, acesta era lucrul despre care v-am spus mai sus. O minunăție! I-am făcut inaugurarea pe munte. Chiar dacă mă dureau picioarele la urcușuri, stăteam dreaptă, mândră cu pălăria mea.

Revenind…
Următoarea amintire minunată, după călătoria cu trenul, a fost apa izvorului de munte. Singura sursă de apă permanentă era un izvor în partea dreaptă a potecii, aproape de ieșirea din pădure. În rest traseul a fost lipsit de apă așa că profitați de fiecare izvor pe care-l întâlniți.
Încă de la început panta a fost anevoioasă și așa a rămas pe tot parcursul urcării.
După ce am trecut prima parte a pădurii, am ajuns într-o poieniță ce ne-a oferit priveliști spre abruptul Bucegilor. Acela a fost locul perfect pentru un popas scurt, cât să ne bucurăm de o gustare.
img_8867.jpg
În continuare am urcat și iar am urcat. Oricum pauzele sunt mereu bine-venite, așa că noi ne-am odihnit, ne-am hidratat și mai luăm o gustare.

Olelerihu! Olelerihu!

Încet am ajuns în dreptul releului de la Coștila, înseamnând că foarte mult nu mai e de urcat. Spre releu urcau 4 măgăruși cu merinde și cele necesare pentru viața la înălțime. În prezent, nu mi-ar strica o cură de o lună, cel puțin, în acea pustietate mirifică.
Oricum ieșirea spre cabană se vedea, doar că până acolo ne-au așteptat câteva serpentine. Am făcut o ultimă pauză și am început urcarea. Toate bune și frumoase, chiar și oboseala și cârceii pulpelor. Și, deodată, o rafală de vânt mi-a furat pălăria, ducând-o tocmai în „fundul” râpelor. Urlete, plânsete, aproape de zbor în gol pentru recuperarea pălăriei mele verzi. În final, am plecat pe ultimul fragment. Tot am privit înapoi și din senin se auzi: Olelerihuu! Fratele meu imită. Mi s-a părut amuzant și am continuat eu. Noi de sus, ei de jos. Și astăzi sunt de părere că grupul nemților, că i-am auzit când am ajuns la cabană, au pălăria mea. Acel Olelerihu era de fapt sunetul victoriei. Gândul acesta mi-a alinat regretul. Sigur, pălăria mea e la ei sau la copii lor.

Pledoarie pentru dreptul la vacanță

Să petreci noaptea la cabana Omu este cea mai frumoasă amintire. Nu este o cazare de lux, dar este mai mult de atât. Senzații extraordinare, pe care rar le poți avea și…
Cel mai splendid răsărit de soare. Ba chiar am stat deasupra norilor. Toată valea pe unde am venit noi, era plină de norii ca vata pe băț.
Povestea poate continua, dar mă opresc aici.
Acest traseu trebuie parcurs cel puțin o dată în viață. Dreptul la vacanță trebuie să fie garantat, mai ales pentru cei mici. În acea etapă a vieții asemenea experiențe, sentimente și senzații sunt unice.

Vacanță în România

Păcat că în acea perioadă nu descoperisem echipa Christian Tour. Ca și mine, ca și tine și ca mulți alții, Christian Tour susține Dreptul la vacanță. Așa că, haideți să ne facem  vacanța cu Christian Tour.

DSC_0769

Articol pentru proba 1 Superblog2019.

PS: Pozele sunt făcute cu câțiva ani în urmă, deoarece atunci nu dețineam un telefon performant.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: