Aripi smulse – titlul nu este ceea ce pare

Un joc, mai multe crime, un singur criminal?
Crimă după crimă, indiciu după indiciu arată spre Alicia. Totuși, nicio dovadă concretă. Să poată o femeie de nici un metru șaizeci să ucidă cu bestialitate? Să pună pe altcineva să o facă, în locul ei? Totuși, de ce?

Alicia este bântuită de trecut, din care știe doar frânturi, o amnezie parțială creându-i mari lacune. În prezent, este rece și calculată, dornică de răzbunare. Totuși, susține că nu ea este criminalul. Cine să fie oare?

Iubitorii genului polițist sigur vor citi cartea cu mare plăcere. Aripi smulse este o carte labirint. Te învârte prin toate colțurile, dar te lasă să găsești singur ieșirile.

Mulțumesc, Corina Savu!

Mulţumesc pentru recenzie, dragă Cătălina!

Reclame

Simfonia trecutului cântată pe note înalte

Recenzie Aripi smulse – Denisa Alina – Booknation

Simfonia trecutului cântată pe note înalte, prin adevăruri ascunse și prin măști fragile de trădare. O urmă a unui suflet rătăcitor, se observă în negura pădurii, iar eu, urmăresc o pistă ce mă va duce la tine: vinovat de o multitudine de crime, vinovat de propria mea moarte! (© Denisa Alina)

Aripi smulse de Corina Savu este una dintre cărțile anului 2017 care m-a cucerit, m-a întors pe dos, m-a răvășit și pe care pur și simplu m-a făcut să o ador.

Nu e ușor ca o carte de debut să mă țină captivă câteva ore bune pentru a o termina.
Am respirat odată cu persoanjele, am simțit teroare, frica și descurajarea, o buclă depresivă în care Alicia intrase fără voia sa.

Odată ce am pus mâna pe ea am fost conectată la o lume creată de Corina, am pășit prin mintea autoarei, am deschis fiecare ușă pentru a cunoaște persoanjele și am fugit printre adrenalină, mafioți și criminali.

E o carte ce provoacă dependență, nu doar printr-un stilul lejer camuflat în metafore bine gândite și bine plasate, ci și pentru o poveste originala, care a oferit cititorului o idee periculoasă, depresivă și sinucigașă.

Felicitări autoarei pentru o carte, care a ajuns în topul meu, un top al celor mai bune cărți ale acestui an!❤

Eu nu abordez acest gen literar, însă această carte mi-a deschis apetitul pentru cărți polițiste pline de mister, împletită pe alocuri cu dragostea veșnică  ce dăinuie în timp, chiar dacă la un moment dat a fost “lovită”…
E o lectură minunată de un week-end liniștitor și ploios.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Corina Savu.

Alicia Salazar, femeia cu părul de foc, femeia parcă îmbrăcată mereu în mantia seducției, frumoasă, deșteaptă și cu o răutate incredibilă, dorește să fie fericită măcar pentru o sigură dată în viață, să guste în sfârșit din acea liniște după care tânjește de atâta timp.

 
“Suferința cea mai mare era că nu-şi mai amintea cine este, cum se numea și de unde era în acel moment.”

Însă nu e posibil acest lucru, iar când se mută în El Fuerte totul se dărâmă, crimele încep să apară ca ciupercile după ploaie, iar unica vinovată este chiar Alicia. Oare chiar să fie ea răspunzătoare pentru asemenea fapte macabre?

Carlos Diaz este detectivul însărcinat cu prinderea criminalului și tot odată fostul iubit al Aliciei. Un bărbat frumos și foarte arogant, un bărbat frustrat că femeia vieții lui l-a părăsit, iar dorința lui de a o vedea pe Alice suferind îi întunecă rațiunea. O judecă din toate punctele de vedere, însă o iubește, iar mai târziu va regreta faptele comise.

“Poate nu ești primul în viața ei, poate nici ultimul, poate nu singurul.”

Oare va găsi Carlos adevăratul vinovat? Oare vor putea să fie împreună?

O carte excelentă, o aventură minunată, o lectură senzațională. Recomand această carte tuturor cititorilor cărora le plece adrenalina, este o balanță a echilibrului dintre rău și bine, iar eu abia aștept următorul volum!❤

 “Urmă liniștea, o umbră ce ghidează pașii iluziei în furtuna acelei nopți calme. Secretele se închid, lăsând în urma lor lacrimi cristaline, sculptate pe retina amândurora.”

Aripi smulse I

Cu un stil aparte, cursiv și parcă poetic, Corina Savu reușește să presare pe pagini albe, cuvinte care te taie, te încântă, te fac să plângi, dar și să râzi și, totodată, ea este cea care a avut puterea de a mă închide după gratiile poveștii pe care a creat-o.

Cu alte cuvinte, Corina Savu poate fi nominalizată cu ușurință ca fiind o rebelă, o jucătoare care pasează cititorului mingea, doar pentru a alerga după ea și a vedea că în străfundul gândurilor, ea a pregătit ceva copios, neașteptat, tulburător și înfricoșător în același timp. De asemenea, pot spune că ea m-a ținut captivă pe întreaga perioadă a lecturării cărții Aripi smulse, deoarece, la orice pas, inima îmi stătea în loc și îmi era frică. Îmi era frică pentru personaje, îmi era frică pentru mine, deoarece am reușit să mă transpun în totalitatea în povestea pe care aceasta a conturat-o.

Prin prisma titlului, trebuie să recunosc că autoarea m-a îndrumat pe o cale greșită, în sensul că titlul de Aripi smulse ascunde multe secrete, ceea ce se vede pe copertă, fiind doar jumătate din reflexia unor cuvinte. Când, de fapt, ajungi să pătrunzi cu pași timizi pe tărâmurile lumii în care trăiește Alicia Salazar, totul se schimbă, chiar și percepția ta despre o lume simplă, căci autoarea a reușit să redea și să reaprindă o nouă flacără din ceva ce poate fi numit obișnuit. Acest lucru mă încântă: Corina reușește să adapteze orice după gândurile și plăcerile ei.

Daniela Oțet

Nimic nu e ceea ce pare – Aripi smulse (vol.1), Corina Savu – Smart Publishing

Bookcaffe

Puteam să pun pariu cu oricine, pe orice. Puteam să pariez că romanul Aripi smulse este un romance veritabil, numai bun de citit în orice zi, indiferent de stare sau anotimpul de afară. Acesta este singurul motiv pentru care am tot amânat lectura pentru luna decembrie – o lună a magiei, a iubirii de orice fel. Acest roman este o dovadă a iubirii mistuitoare, ce poate oricând îngenunchia și zdrobi un suflet convins că nimic nu-i mai poate răsipi fericirea.

Scrierea unei cărți pornrște de la o idee, are la bază o emoție, dar în ceea ce privește Aripi smulse de Corina Savu, simt că a fost ceva mai mult decât o emoție. A fost o întreagă trăire, o etapă care-a transformat total un om, o dorință înterioară de a elibera o durere, o cale pentru a vindeca sufletul de un trecut plin de răni adânci.

Aripi smulse

Vezi articolul original 1.120 de cuvinte mai mult

Recenzie Ana Nedelcu

După terminarea lecturii volumului întâi, primul gând ce mi-a dat târcoale în procesul intocmiii acestor rânduri, a fost: oare autoarea Corina Savu a călătorit în Mexic pentru a scrie acest roman? “Aripi smulse” reprezintă, înainte de toate, o incursiune în geografia, tradiţia şi cultura mexicană, un adevărat ghid pentru cei pasionaţi de aceste meleaguri şi pentru călătorii ce-şi doresc să ajungă acolo.

Debutul literar al tinerei autoare Corina Savu este unul de mare succes. Romanul în 2 volume, “Aripi smulse” ne aduce faţă în faţă cu un amalgam de întâmplări şi trăiri, cu lumea fascinantă a subconştientului, a fanteziei, dar şi cu realitatea concretă a unei scrieri poliţiste: cazuri nerezolvate şi suspecţi multipli. Să fim oare noi, oamenii, suspecţii propriei vieţi neînţelese, a unor puzzle-uri pe care nu le putem aşeza deloc în ordine? Aceasta pare să fie întrebarea pe care ne-o ridică la fileu romanul de faţă.

Recenzie Ana Nedelcu

Booksaremydrugsite

Aripi Smulse, volumul întâi al seriei cu acelaşi nume, scris de Corina Savu, este un roman în care acţiunea şi dragostea se împletesc într-un mod extrem de plăcut, un roman care ţine cititorul în suspans, în priză, până la final, până la ultima pagină. Exact aşa s-a întâmplat şi cu mine!
Genul cărţilor poliţiste, trebuie să recunosc acest lucru, nu este tocmai genul meu preferat, întotdeauna eu preferând să mă feresc de el :))
O surpriză majoră pentru mine a fost momentul în care am descoperit că romanul pe care îl citeam nu este unul fantasy, ci unul poliţist. Eram la şcoala în momentul ăla :)) A fost o surpriză, la prima vedere, neplăcută.
Pe parcurs, cartea devine, din fericire, ceva la care, pur şi simplu, nu poţi renunţa, ceva care te „obsedează”.
Primele pagini ne deschid calea către povestea lui Carlos Diaz, cel mai bun poliţist din întreg oraşul, şi Alicia, o tânără femeie din trecutul lui Carlos, cu care acesta împarte o poveste de dragoste ce, din păcate, nu se termină frumos.

Books are my drug site

Delicatese literare

Vieți puse în pericol și salvări neașteptate, conspirații, viață trăită pe muchie de cuțit, dar și moarte, iubiri împărtășite, dar, mai ales, iubiri imposibile, toxice, care ajung să-i macine pe cei implicați, de toate acestea vom avea parte în acest carusel al emoțiilor și trăirilor denumit, inspirat, „Aripi smulse”. – Oli, Delicatese literare

Recenzie Delicatese literare

Emoţii smulse II

Nu greșeala, ci lașitatea din cauza căreia refuzăm să ne asumăm greșeala ne condamnă, ne roade din interior și ne plasează in contexte pe care nu reușim să ni le explicăm. Unii spun că-i un destin asupra căruia n-avem cum să intervenim, dar romanul Corinei mi-a confirmat că omul își desenează singur parcursul, iar uneori consecința unei decizii ajungem s-o resimțim după ani de zile. E oare suficient în acel moment să blamăm destinul, să căutăm vinovați pe care să-i acuzăm sau să ne adăpostim sub un „da, știu că am greșit, da’ acum e târziu să mai fac ceva”. Când e prea târziu să mai faci ceva? De ce oamenii n-au curaj să-și îndrepte greșelile deși consecințele lor îi bântuie? Poate pentru că ego-ul nostru e fragil în astfel de situații. Cu toții vrem să fim cât mai perfecți (știu că „perfect” nu are grad de comparație!), iar o greșeală, oricât de mică, devine reflexia limitelor noastre care sunt atât de comune și totuși atât de condamnate. Îmi trece prin minte o expresie prin care aș caracteriza situația, „râde ciob de oală spartă”. Ar fi bine dacă am avea atitudinea asta și nu ne-ar fi teama să acceptăm față de noi în primul rând, și apoi față de ceilalți, că suntem limitați. Atunci am putea încerca să ne depășim limitele și să avem control asupra contextelor în care nu ne-am mai simți prizonieri, ci regizori.
Unii au înțeles prea târziu acest lucru, de asta romanul se continuă cu o serie de consecințe care te întristează prin actualitatea lor. Personajele devin umbrele vii ale trecutului tulburat pe care se încăpățânează să-l distrugă. Cum să distrugi ceva ce nu reușești să înțelegi? Poți oare să câștigi o luptă împotriva a ceva ce nu cunoști suficient de bine? Și-apoi, dacă ai încerca să cunoști un lucru in profunzime lui ai mai vrea să te lupți cu el?

Continuare aici.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑