Recenzie Ana Nedelcu

După terminarea lecturii volumului întâi, primul gând ce mi-a dat târcoale în procesul intocmiii acestor rânduri, a fost: oare autoarea Corina Savu a călătorit în Mexic pentru a scrie acest roman? “Aripi smulse” reprezintă, înainte de toate, o incursiune în geografia, tradiţia şi cultura mexicană, un adevărat ghid pentru cei pasionaţi de aceste meleaguri şi pentru călătorii ce-şi doresc să ajungă acolo.

Debutul literar al tinerei autoare Corina Savu este unul de mare succes. Romanul în 2 volume, “Aripi smulse” ne aduce faţă în faţă cu un amalgam de întâmplări şi trăiri, cu lumea fascinantă a subconştientului, a fanteziei, dar şi cu realitatea concretă a unei scrieri poliţiste: cazuri nerezolvate şi suspecţi multipli. Să fim oare noi, oamenii, suspecţii propriei vieţi neînţelese, a unor puzzle-uri pe care nu le putem aşeza deloc în ordine? Aceasta pare să fie întrebarea pe care ne-o ridică la fileu romanul de faţă.

Recenzie Ana Nedelcu

Anunțuri

Booksaremydrugsite

Aripi Smulse, volumul întâi al seriei cu acelaşi nume, scris de Corina Savu, este un roman în care acţiunea şi dragostea se împletesc într-un mod extrem de plăcut, un roman care ţine cititorul în suspans, în priză, până la final, până la ultima pagină. Exact aşa s-a întâmplat şi cu mine!
Genul cărţilor poliţiste, trebuie să recunosc acest lucru, nu este tocmai genul meu preferat, întotdeauna eu preferând să mă feresc de el :))
O surpriză majoră pentru mine a fost momentul în care am descoperit că romanul pe care îl citeam nu este unul fantasy, ci unul poliţist. Eram la şcoala în momentul ăla :)) A fost o surpriză, la prima vedere, neplăcută.
Pe parcurs, cartea devine, din fericire, ceva la care, pur şi simplu, nu poţi renunţa, ceva care te „obsedează”.
Primele pagini ne deschid calea către povestea lui Carlos Diaz, cel mai bun poliţist din întreg oraşul, şi Alicia, o tânără femeie din trecutul lui Carlos, cu care acesta împarte o poveste de dragoste ce, din păcate, nu se termină frumos.

Books are my drug site

Emoţii smulse II

Nu greșeala, ci lașitatea din cauza căreia refuzăm să ne asumăm greșeala ne condamnă, ne roade din interior și ne plasează in contexte pe care nu reușim să ni le explicăm. Unii spun că-i un destin asupra căruia n-avem cum să intervenim, dar romanul Corinei mi-a confirmat că omul își desenează singur parcursul, iar uneori consecința unei decizii ajungem s-o resimțim după ani de zile. E oare suficient în acel moment să blamăm destinul, să căutăm vinovați pe care să-i acuzăm sau să ne adăpostim sub un „da, știu că am greșit, da’ acum e târziu să mai fac ceva”. Când e prea târziu să mai faci ceva? De ce oamenii n-au curaj să-și îndrepte greșelile deși consecințele lor îi bântuie? Poate pentru că ego-ul nostru e fragil în astfel de situații. Cu toții vrem să fim cât mai perfecți (știu că „perfect” nu are grad de comparație!), iar o greșeală, oricât de mică, devine reflexia limitelor noastre care sunt atât de comune și totuși atât de condamnate. Îmi trece prin minte o expresie prin care aș caracteriza situația, „râde ciob de oală spartă”. Ar fi bine dacă am avea atitudinea asta și nu ne-ar fi teama să acceptăm față de noi în primul rând, și apoi față de ceilalți, că suntem limitați. Atunci am putea încerca să ne depășim limitele și să avem control asupra contextelor în care nu ne-am mai simți prizonieri, ci regizori.
Unii au înțeles prea târziu acest lucru, de asta romanul se continuă cu o serie de consecințe care te întristează prin actualitatea lor. Personajele devin umbrele vii ale trecutului tulburat pe care se încăpățânează să-l distrugă. Cum să distrugi ceva ce nu reușești să înțelegi? Poți oare să câștigi o luptă împotriva a ceva ce nu cunoști suficient de bine? Și-apoi, dacă ai încerca să cunoști un lucru in profunzime lui ai mai vrea să te lupți cu el?

Continuare aici.

Aripi smulse vol. II

Citind Aripi Smulse, trebuie să fii foarte atent la detalii. Am recitit anumite pasaje ca să înțeleg mai bine ce se întâmplă și să apuc finalul cum trebuie. Până la sfârșit am reținut totul foarte ușor, doar citind cu atenție. Corina Savu ascunde multe lucruri interesante în detalii ce par, la prima vedere, a fi fără importanță.
Crema seriei este Alicia Salazar, care este și protagonista. E bogată, frumoasă, mulți bărbați râvnesc la ea, e puternică, nu se lasă călcată în picioare, are grijă de imaginea ei. Cu toate acestea, rămâne fidelă iubirii ei de o viață – detectivul Carlos Diaz, cu care trăiește o poveste de dragoste imposibilă datorită circumstanțelor nefavorabile. Ducesa este un personaj foarte complex pentru că, în ciuda imaginii de femeie puternică pe care și-o construiește, este un om ce nu poate să trăiască în pace datorită trecutului său dureros, dar nu abandonează lupta pentru idealurile ei și se ține tare.
Crimele din carte sunt foarte alambicate și antrenează mintea cititorului. În primul rând, sunt realiste. Nu e nimic tras de păr. Circumstanțele în care s-au petrecut crimele, precum și cărțile de tarot cu amenințări fac totul mult mai interesant și m-au făcut să vreau să citesc în continuare până aflu ce se întâmplă.

Recenzie 2 octombrie

Emoţii smulse

„Romanul este captivant de la primele rânduri prin caracterele definite de umbrele trecutului, care iau parte la acțiunea complexă parcă pentru a-ți preda o lecție de viață. Deși povestea vine de pe meleagurile altei țări, însă Corina prin descrierile amănunțite te transformă in turist pe străzile orașului El Fuerte, iar unele întâmplări nu sunt accesibile oricărui grup social, Carlos si Alicia sunt parte din realitatea ce ne înconjoară. In interiorul fiecăruia dintre noi există un conflict intre sentimentele contrarii fata de situații sau persoane din trecut, caruia ii dăm formă in exterior prin contextele în care ne trezim captivi ori prin persoanele pe care le întâlnim, aparent accidental. De fapt, nimic nu-i o simplă coincidență. Tot ce ne înconjoară zi de zi este legat de interiorul nostru, fiind chiar expresia acestuia.
Parcurgând romanul mi s-a confirmat ideea că nu avem de ce să ne definim printr-un singur moment. Viața e o sumă de alegeri, prin care ne apropiem sau ne îndepărtăm de ceea ce ne dorim să trăim, așa că, suntem răspunzători de ce alegem. Avem responsabilitate față de noi să facem acele alegeri care ne-ar conduce către realitatea în care vrem să traim altfel, destinul ne va scoate în drum aceași lecție până devenim dispuși s-o învățăm.
Sunt sigură că și cea de-a doua parte va fi la fel de interesantă, sau poate chiar mai captivantă acum că personajele îmi sunt dragi!” – Maria Diana Drăghici
 

Recenzie Goodread.ro

Acțiunea romanului este plasată în America de Sud și construită în jurul unei femei fatale, Alicia Salazar, poreclită Malicia (pentru răutatea ei), dar și Ducesa.

În orașul Mexican El Fuerte se simte energia negativă pricinuită de crimele puse pe seama Maliciei. Anturajul ei este unul dubios, trafic de droguri și băieți răi. Când în acest anturaj și așa dubios au loc crime, prima suspectă a poliției este desigur tot ea.

Descrisă de detectivul Carlos Diaz ca fiind: „cea mai frumoasă femeie pe care o cunoscusem”, Alicia este o seducătoare fatală, cu o personalitate cameleonică.

Mai multe pe Goodread.ro ❤

Recenzie

 
Ceea ce am apreciat mult la autoare fost faptul că a creat o lume posibilă. În literatura actuală există tendința de a scrie despre figuri nepământene, vampiri, strigoi sau alte asemenea creaturi încât tind să cred că e o modă. Corina Savu însă nu a apelat la astfel de incursiuni în imaginar, lucru care eu îl apreciez.

După lectură m-am întrebat ce semnifică titlul. Mi-am dat seama că se referă în primul rând la Alicia căreia i s-au smuls aripile cu care voia să zboare spre dragoste și libertate. Titlul mi se pare original și interesant.

 
Recomand cartea. Aștept opiniile celor care au citit-o deja dar și a celor care o vor citi în curând. Până una-alta: lecturi frumoase de toamnă tuturor! 🙂

Mulţumesc, Mela!
 
Mai multe detalii pe Recenzii cărţi bune

Recenzie justreadingmybooks

O carte aparte, care efectiv te ține complet în ceață! De ce? Pentru că, încă de la primele capitole, când deja cunoști cât de cât personajele; nu poți spune cu certitudine care este personajul pozitiv și care este personajul negativ…

….

Mi-au plăcut mult personajele. Sunt puternice și rezistente; încăpățânate; credibile. Pur și simplu le poți vizualiza în timpul lecturii!

Apreciez acest talent al autoarei, chiar dacă, ca cititor, te simți puțin straniu atunci când constați că nu poți întrevedea unele lucruri. Sau că ceea ce speri sau crezi că se va întâmpla, e departe de ceea ce se petrece de fapt.

Ceea ce pot spune cu mâna pe inimă, este că această carte merită să fie citită. O pot asemăna cu un film de acțiune, în care toate se desfășoară la viteză maximă!

 

Nota mea pentru carte este 9,9.

Recenzia completă:

https://justreadingmybooks.wordpress.com/2016/07/15/aripi-smulse-de-corina-savu/