De ce Aripi smulse? De ce coperta aceasta?

Este imperios necesară o explicaţie a titlului romanului şi implicit a copertei sale, care induce cititorul în eroare. Nu mare este uimirea lor atunci când descoperă un roman poliţist şi nu unul fantasy.
Aripi smulse a fost decizia finală deoarece:
– în pofida a tot ceea ce se spune despre ea, Alicia ia sub aripa sa protectoare suflete rătăcite;
– două suflete îşi împreunează aripile pentru a proteja o iubire inocentă (Beba şi Juan Diego);
– personajelor le este greu să aibă speranţe şi vise atunci când le-au fost smulse înainte să le aibă;
– atunci când au avut încredere în persoanele de lângă ele, acelea le-au smuls-o voit sau obligaţi de împrejurări;
– atunci când au avut nevoie de sprijin au primit în schimb umilinţe, durere şi lacrimi;
– unii nu cred în iubirea adevărată pentru că le-a fost smulsă înainte să cunoască una, iar alţii nu au mai lăsat mugurii unei iubiri vechi să încolţească în inimile lor;
– propriile vieţi nu mai sunt în mâinile lor, ci în mâinile unui păpuşar nebun, care-i pândeşte din umbră (aripi smulse=vieţi smulse)
Coperta=hiperbolă. Alegerea ei se explică în felul următor.
Avem:
– fata cu părul ei roşu asemeni Aliciei Salazar, personajul principal feminin;
– îmbrăcămintea ce ne duce cu gândul la femei cu sânge nobil, porecla Aliciei (Ducesa)
– cerul ce indică vremurile tulburi care s-au abătut asupra oraşului El Fuerte;
– ariditatea locului ca terenul „minat” pe care calcă fiecare personaj, căci toţi poartă după ei secrete care le marchează viaţa şi le-o influenţează şi pe a celor din jurul lor.
Aripile negre au multiple semnificaţii:
– fiind Alicia purtătoarea lor semnifică viaţa grea, plină de mister şi suferinţe a acesteia;
– aripile, gândite ca reprezentând viaţa, de culoare neagră, semnifică şi vieţile care stau sub mantia neagră a morţii, gata să fie sacrificate.
După numeroase încercări, am realizat că titlul nu este pur şi simplu titlu, ci chintesenţa actului scriitoricesc.

Anunțuri

Interviu marca Daniela

Corina Savu este o minunată autoare româncă pe care am ajuns să o cunosc în mediul virtual. Din punctul meu de vedere, ea este o persoană minunată și foarte deschisă. Poate că mulți dintre voi o cunoașteți deja, dar pentru necunoscători, este important să amintesc faptul că această autoare a publicat, până în momentul de față, câteva cărți foarte îndrăgite de către cititori, printre care se numără și Aripi smulse, carte tipărită prin prisma a două volume.
Voi sunteți curioși să aflați mai multe despre Corina Savu? Haideți să aflăm și alte lucruri despre aceasta!
Un interviu realizat de Daniela ❤

După furtună – Corina Savu

Rândurile Evei

A trecut o jumătate de an de când, lângă tine mare, mi-a spus adio. Totuşi, tu rămâi colacul meu de salvare în mijlocul acestui neant infinit de nisip care-mi infectează şi mai mult rana.

Nimic nu prevestea ce avea să se întâmple în acea seară. Simţeam fericirea deplină şi iubirea absolută. Le puteam simţi până în măduva oaselor. Astăzi, doar aspir la ele.

Vocea lui suavă din acel amurg a fost scrisă pe portativul valurilor tale cristaline. Îţi aminteşti, căci un asemenea final nu-l poţi uita nici tu, chiar dacă-ţi schimbi cursul cum bate vântul. Cuvintele lui au rămas acolo în adâncurile tale obscure aşa cum au rămas în adâncul sufletului meu. Îţi voi recita ca să-ţi împrospătez memoria aşa cum faci tu de fiecare dată când te văd.

– Promite-mi un lucru! Mă ţine în braţe şi-mi şopteşte la ureche. Când voi pleca, te rog nu-mi şterge amintirea. Într-o…

Vezi articol original 1.509 cuvinte mai mult

Aurelia Chircu – Corina Savu

Rândurile Evei

Hobby și timp liber

  1. Mare sau munte?

A.C.: Munte.

C.S.:  Munte.

  1. Citit sau TV?

A.C.: Ambele.

C.S.:  Ambele.

  1. Muzică veche sau nouă?

A.C.: Și veche și nouă. Depinde de dispoziție.

C.S.:  Depinde de starea de spirit.

  1. Restaurant sau club?

A.C.: Restaurant, deși ies rar.

C.S.:  Restaurant.

  1. Seriale sau filme?

A.C.: Seriale, fiindcă pot să văd toate fațetele personajelor.

C.S.:  Seriale (în prezent cele asiatice).

Viața de autor

  1. Serie sau carte individuală?

A.C.: Carte individuală. În cea de-a doua carte am luat cu mine un personaj din prima, dar nu e neapărat o serie.

C.S.:  Serie.

  1. Vă place să interacționați cu cititorii?

A.C.: Da. Având o carte în ediție limitată, am interacționat mult cu cititorii pentru a-mi face cunoscută cartea. Accept părerile lor, bune sau rele.

C.S.:  Este esențial.

  1. Sunt platformele de socializare bune pentru promovare?

A.C.: Da.

C.S.:  Bune, dar nu suficiente.

  1. Recenzii scrise sau video?

A.C.: Scrise.

C.S.:  Ambele.

Vezi articol original 88 de cuvinte mai mult

Uneori suntem

Uneori tu univers și eu particulă de praf
vreau să mă lipesc de tine c-un aerograf
Uneori tu spion și eu război rece
ne potrivim de nota zece
Uneori eu visătoare și tu ecuație
nu ne analizăm și nici nu ne rezolvăm. Fie!
Uneori tu prea strălucitor și eu opacă
nici timpul nu vrea să ne vadă
Uneori tu justițiar și eu gladiatoare
n-avem în cale uși cu zăvoare

Uneori suntem compatibili, dar
cred că nu suntem. Fir-ar!

De n x la uşa ta

Mintea-mi tatuată cu amintirea ta mă conduce pe drumuri fără sfârşit. Mă întorc, caut alt vis, îl urmăresc şi mă lovesc tot de uşa ta. Întotdeauna închisă şi fără mâner, veche şi plină de zgârieturi, dar solidă şi oricând pregătită să-ncuie amintirile noastre, adânc ascunse în interior.
În văzduh, briza ta mă scutură. Pot să te văd în nori, desenând un zâmbet siniliu, lichefiindu-mi durerea de-ndată. Este plinătatea care mă invadează şi apoi încet se îneacă în oceanul disperării mele. Adânc şi rece. Care-mi sugrumă respiraţia şi abia lasă să iasă strigătul inimii.
Timpul mă trage la reflecția pustie. Instinctul meu de supravieţuire vrea să depăşească golul lăsat de tine. Construiesc un nou baraj de iluzii banale care deja a început să se clatine. Conştiinţa conduce inima-mi zdrenţuită spre noi vise. Îmi doresc să mă duci mai departe decât ce am avut până acum. Dar ştiu, voi ajunge din nou să-ţi zgârii uşa de lemn, dornică să reînviez ce-a fost odată.

Booksaremydrugsite

Aripi Smulse, volumul întâi al seriei cu acelaşi nume, scris de Corina Savu, este un roman în care acţiunea şi dragostea se împletesc într-un mod extrem de plăcut, un roman care ţine cititorul în suspans, în priză, până la final, până la ultima pagină. Exact aşa s-a întâmplat şi cu mine!
Genul cărţilor poliţiste, trebuie să recunosc acest lucru, nu este tocmai genul meu preferat, întotdeauna eu preferând să mă feresc de el :))
O surpriză majoră pentru mine a fost momentul în care am descoperit că romanul pe care îl citeam nu este unul fantasy, ci unul poliţist. Eram la şcoala în momentul ăla :)) A fost o surpriză, la prima vedere, neplăcută.
Pe parcurs, cartea devine, din fericire, ceva la care, pur şi simplu, nu poţi renunţa, ceva care te „obsedează”.
Primele pagini ne deschid calea către povestea lui Carlos Diaz, cel mai bun poliţist din întreg oraşul, şi Alicia, o tânără femeie din trecutul lui Carlos, cu care acesta împarte o poveste de dragoste ce, din păcate, nu se termină frumos.

Books are my drug site

Ecuație matematică

Pun variabilele cu inițialele numelor personajelor în ordinea rolurilor. Obțin: A, P, S și D.
S sună și stabilește o întâlnire cu A. A ar vrea să plece și S nu vrea să o lase, dar un moment critic face ca ei să se împartă în părți egale. Pe drum, spre casă, lui A i se mărește exponențial incapacitatea de a respira într-o asemenea situație. Când ajunge acasă, A îi trimite un mesaj extrem de important lui S. Acesta nu răspunde și A consideră că a ales a doua variantă expusă în mesaj. Se gândește să-i mai trimită unul, cerându-i să aleagă, indiferent de consecințe. În ultimul moment renunță, dar S chiar i-a citit mesajul.
După două zile de insomnie, A se izolează. Decide să renunțe la S chiar dacă are impresia că este incompatibil cu D și totuși D este o valoare fundamentală pentru S, fără de care rezultatul ar fi fost nul.
Trebuie să găsesc o valoare empirică pentru a face relația dinte A, D și S, omogenă. Renunț.
A se tot frământă și, în tot acest timp, se întâmplă toate lucrurile pe care i le-a spus S că au să se întâmple, dacă nu rezolvă necunoscuta. Găsirea celei mai bune soluții de către A se dovedește =0. Orgoliul lui A, cu forma X+1, i se asociază direct proporțional cu frica.
În final o să avem: A(X+1) și D fără S, pe D și S fără A(X+1) sau pe A(X+1) și S fără nimeni și nimic.
Apare P în ecuație și A continuă să se dividă până la finalul ei. Vine D și întreabă ce legătură are A cu S. A minte și se transformă într-o valoare negativă. D pare să o creadă și restabilește rezultatul.
P adună zecimalele lui A ori de câte ori petrec timp împreună.
De îndată ce A ajunge la o valoare >0, încheie ecuația cu formula finală =unele probleme nu trebuie rezolvate.

PS: Rezultatul unei minți obosite și o „iubitoare” a cifrelor 🙂

PS 1: Personajele unui nou roman.

Sometimes

Only sometimes. I feel you by my side and I even manage to smell your perfume but… You always run away. You always hurt. And it’s always only sometimes and it’s never just a while to get lost again. Sometimes. I try to imagine what your fingers are doing now, what skin they will be kissing. But only sometimes. And turn on the laptop and type your name in that tab where it absurdly says „look for people, places and things”. How ironic! „People, places and things”. If Facebook knew.

And then, your face appears there, always in the foreground of my eyes. I caress the emptiness of what is no longer mine. I renounce my luck and sigh and pass your photographs. One after another. And I’m losing oxygen and my room is infected with the taste of not having you. Of toxic air. Of mist and rain and a city without you. It’s my bed then the one that misses you. But only sometimes.

For a few thousandths of a second, the sun and the sea merge over a false infinite and let it glimpse, wherever dreams can be reached, your name and my name after the pseudonym of Forever. A direct and ephemeral light, a beam of color full of a million shades and reflected and summarized in a single tone between blue and ocher.
Only a few have managed to see it. And there are still fewer who have managed to immortalize it through a naive camera lens.

Do you understand now why I remembered you?

(These things I only allow myself to think sometimes.
only sometimes)