Poveste cu tâlc

Cri-cri-cri, cri-cri-cri
Viața e frumoasă, știi!?!
Toată ziua greierele scârțâia din vioară, ascuns sub o frunză de brusture, departe de razele soarelui. Când alții munceau din greu pe arșița verii să adune cele necesare d-ale gurii, el cânta. Nici noaptea nu se potolea, când căldura se mai îmbuna, greierele mai guraliv era.
Cri-cri-cri, cri-cri-cri
Ce frumos e totul, știi!
La câteva străzi distanță, furnicuța, obosită moartă, adormi de-ndată. Timp de-o săptămână greierele tot cânta, iar furnica socotea. Fiindcă nu-l mai suporta când ea toată ziulica muncea, își puse în gând să se mute din acel sătuc. Își făcu ea traista, și-o puse pe băț, lăsându-l în urmă pe greiele șugubăț.
Stăbătu biata furnică, România toată, până când ea a găsit ceea ce și-a dorit. Într-un cartier, că acela mult visat, furnicuța noastră își făcu proiect de casă. Nu avea teren prea mare, cât încap zece picioare, dar și-ar fi ridicat o casă, cu tot cu mansardă. Și-a vorbit ea cu vecina, o albină dolofană, și i-a spus ea:
– Dragă, degeaba ai tu casă, dacă nu e și activă!
Și degeaba s-a supărat și trei zile n-a mâncat, că de înțeles nimic n-a înțeles. Și se frământa și de zor ofta. Dis-de-dimineață, îmbufnată, străbătu ea strada toată. Cum stătea pe trotuar, privind în gol, o muscă o bâzâi.
– Ce-ai pățit cumătră? Te-a molipsit greierele cu lenea lui?
– Eu…, nu-nțeleg nimic. Că ba trebuie să fie o casă activă, ba că trebuie să iau certificat energelic, ba…
– Energetic, băi furnico! Fii atentă icișa, că-ți explic de-ndată!
Casa ta trebuie să combine eficiența energetică cu un confort foarte ridicat, un climat interior excelent și care trebuie să fie foarte respectuoasă cu mediul înconjurător că doar din el îți câștigi traiul.
– Cum se construiește o casă din asta activă?
– Din ce mi-am băgat eu trompa prin casele oamenilor din cartierul ista, la fel ca una normală.
– Mai faci și mișto de mine! furnica începu să plângă-n hohote.
– Hai că asta-i bună! Adună suratele c-o facem nZEB.
Zilele au trecut încet-încet Greiele cânta, furnica casă-și făcea.
certificate-energetice-ieftine

Vara a trecut. Primii stropi de ploaie și-au semnat prezența. Frunzele-și pierdeau verdeața, dar ce mai conta, furnica-n casă nouă stătea. Scârțâitul odinioară vesel al viorii lui se auzea din ce în ce mai slab și din ce în ce mai rar. Și tot întreba-n stânga și-n dreapta, unde cuib furnica-și făcu. După ce o scotocit România toată, la furnic-o nimerit,  la o casă cu dichis. Ochii lui se uitau lung la căsuța furnicii, desprinsă din povești cu tâlc. Furnica stătea în casă, tolănită la căldură și cu burta plină.
Furnica-i deschise, plină de uimire și, după ce-l luă la rost, îl primi în casă.
Cri-cri-cri, cri-cri-cri,
Toată vara-i stat degeaba!

Greierele păși timid, și cu picioarele goale, căută dogoarea sobei. Și tot cercetă și se tot miră, sobă nu gasi, dar căldura era mare.
– Tulai Doamne, dar ce pact făcuși, cumătră! Unde ai ascuns toate șele vechi?! Unde e ea soba, unde îs obloanele și cum udași grădina de-i camara plină? Și ce mai drăcie, puseși oglinzile pe acoperiș, doar nu te-oi urca dis-de dimineață, să te uiți la față?! Eu ot înrebai unde ai tu acasă și toți mi-au spus că-i cea mai tare din cartier și cea mai activă.
– Toate vechi s-au dus, de la oameni am învățat și casa ista-am ridicat. Locuința mea dispune de: pompe de căldură aer – apă ce asigură costuri 0 pentru o temperatură de 24 de grade indifferent de anotimp; sisteme de ventilație și reglare a umidității automate; sistem de recuperare a căldurii, asistat IT, și de recirculare a aerului ce schimbă aerul din interior cu aer proaspat în fiecare oră; panouri fotovoltaice care generează energia necesară pentru menținerea acestor sisteme și a tuturor echipamentelor ce consumă energie electrică; sisteme de fațade ventilate pentru asigurarea celei mai eficiente termoizolări a unei locuințe, precum și izolarea fonică a casei. Asa că la vară poți să cânți cât te țin corzile, ca n-am să te-aud.
– Wow! Ai cele mai performate sisteme și tehnologii, deci comfort maxim. Chiar și așa sunt străin de termenul ăsta de casă activă. Greierele își freca bărbia.
– Simplu! Casa activă produce mai multă energie decât consumă, iar aceasta provine din surse regenerabile și din tehnologia pompelor de căldură aer – apă cu recuperare de căldură, care reduce semnificativ consumul de energie pentru aasigurarea confortului necesar (24 de grade cu costuri 0, în orice anotimp). Nici eu nu am crezut că există așa ceva. Am luat exemplu de la oamenii din cartierul ăsta. Toți au asemenea case. Niște persoane care pun preț pe protejarea mediului înconjurător. Impactul pe care îl au aceste case asupra mediului este principala caracteristică. Acestea sunt și independente energetic. Ce mai pui că în cartierul ista gunoiul menajer se depozitează într-o camera frigorifică, un spațiu special amenajat pentru menținerea sub control a deșeurilor, până la ridicarea acestora de către firmele specializate.

Greierele mai făcu un tur al casei și se intristă.
– Auzi tu, furnico, la vară dacă mai cânt să vii să rupi corzile chitarei. Mă apuc strașnic de muncă și-mi voi construi și eu o casă activă.
– Când am făcut-o eu nu știam cu cine, dar chiar aș vrea să-mi mai fac o casă. Cei care contribuie la îndeplinrea viselor, transformă ideile clienților lor în realitate. Urmăresc să dezvolte parteneriate pe termen lung susținute, bazate pe încredere și de dorința de a susține realizarea obiectivelor noastre. AIA Proiect, un partener de încredere!

sigla-AIA-2016-768x392 – Și acuș dacă-ți spusei despre ce vorba, ia tu un loc și uită-te la asta, să te dumirești!

Articol scris pentru proba 5 Superblog2019.

Reclame

Dar din dar, din inimă

Mama, draga de ea! Întotdeauna ne-a pus pe primul loc. Este natural, normal, dar nu în toate cazurile se aplică.
Certă este următoarea întâmplare și, nici până în ziua de astăzi, nu am putut să-i mulțumesc suficient. Chiar și așa, consider că pentru mame importante sunt cele mai mici gesturi de afecțiune. Întâmplarea este următoarea:

Orice fată, atunci când este botezată trebuie ca nașii să dea cadou finelor cercei de aur. Nu știu care mai sunt obiceiurile în zilele acestea, dar atunci așa era. Primisem niște cercei de aur foarte drăguți, micuți. Poate pentru alte persoane nu erau atât de speciali, dar pentru mine însemnau totul. Au fost dăți în care o rugam pe mama să mă tundă scurt doar ca să-i las la vedere.
Și așa mândră i-am purtat până la vârsta de 10 ani când a avut loc „sfârșitul lumii”. Cerceii aceia în formă de mingiuță, au fost parte din sufletul meu pâna la acel moment nefast când unul dintre ei a decis să ne părăsească, pe mine și pe consortul său. Atât de mâhnită am fost încât momentul pierderii a reprezentat un motiv în plus în decizia care urma să o iau. De mică părinții m-au dat la cursurile de dans. Un moment unic în viață, ceva ce o fetiță trebuie să experimenteze. Nefastul moment s-a produs, din ce îmi aduc aminte, căci mintea mea a rămas blocată la acel moment, în timpul unui spectacol. Când aveau loc evenimente la care participam cu grupa de dans, trebuia să ne schimbăm foarte repede. Eram mereu pe fugă, dar întotdeauna cu zâmbetul pe buze.
Câte urlete, bocete au urmat de la „tragedie, nici biata mama nu a putut să numere. Grevă de mâncare, grevă de la joacă…, grevă generală.
Pe atunci nu mi s-au putut achiziționa o nouă pereche de cercei. Vremurile și posibilitățile din acele vremuri. Aici a intervenit mama, care deținea o pereche de cercei superbi sub formă de inimă, pe care i-a primit cadou de la tata în ziua în care și-au unit destinele. A făcut sacrificiul enorm de a mi-i da mie. Saraca mama!
Ei bine, am fost mândra posesoare a lor câțiva ani, până când am primit alții în dar. Ce bucurie am avut purtându-i, căci, să spun drept, aveam impresia că port inima părinților mei tot timpul, asemeni unui talisman.
Ani mai târziu, evenimente neplăcute au făcut ca cerceii mamei să se piardă pe veci. 😦 Pentru că nu a mai putut purta aur – nu știu cauzele pentru care urechile-i refuzau aurul, luni bune a stat fără cercei.
Când am reușit să fiu independentă financiar primul lucru cumpărat nu a fost pentru mine ci pentru mama. O nouă pereche de cerecei, de acea data din argint.
Nu am știut de Borealy , căci i-aș fi luat ceva, dar timpul nu-i pierdut.
Cu ocazia acestei probe, am posibilitatea de a alege un cadou pentru scumpa mea mamă, un cadou pentru ziua sa de naștere.

Untitled
poză site Borealy.ro

Am oportunitatea să aleg un cadou pentru mama dintr-o multitudine de cadouri simbolice, pentru cea mai importantă ființă din viața mea.
Te iubesc, mama!

Articol pentru proba 4 SuperblogSpring2019.

Povestea bunicii Safta

Era o seară liniștita de vară, în care apusul soarelui abia reușea să-și facă simțită prezența dintre nori. Aceștia se lăsau purați dintr-o parte în cealaltă de adierile învolburate ale vântului. Maria, mezina familiei Popescu, se cuibărise în patul mamei. În mâinile sale mici cuprinse ziarul de pe noptieră.
Anunțul Telefonic! silabisi micuța.
Ochii ei albaștrii analizau cu mare atenție anunțurile de mică publicitate.
Un fulger subțire a brăzdat cerul, fiind urmat de un tunet care a făcut geamurile să clănțăne. Maria a țipat cu toată puterea sa.
– Mami!
Cristina a urcat scările grăbită, intrând val-vârtej în cameră. Maria se agăță de gâtul mamei sale asemeni unei maimuțe.
– Doamne, ce m-ai speiat, puiule! A fost un tunet, nu te teme. Cristina o sărută apăsat pe frunte.
– Pot să dorm cu tine în seara asta?
– Desigur! O luă în brațe și o așeză pe pat, învelind-o cu pătura. Apoi, după ce se schimbă, Cristina i se alătură.
– Auzi, mami, am văzut în ziarul acela tot felul de anunțuri. Sunt și oameni care își caută jumătatea acolo. Așa era și pe vremea bunicii?
Cristina chicoti. Fata ei creștea văzând cu ochii.
– Pe vremea bunicii mele, desigur. Chiar dacă în acele vremuri nu existau ziare pentru anunțuri publicitare, existau afișele lipite pe pereți, pe garduri, stâlpi.
– Și acum mai sunt.
– Nu toate sunt serioase.
– Poți să-mi spui povestea bunicii tale până adorm?
– Mama mi-a povestit așa:

Povestea bunicii Safta

Bunicul urma să plece pe front. România era în plin război mondial. Tatăl lui, nea Ilie, întors forțat de pe front, a murit la puțin timp din cauza tifosului. Chair dacă mulți au plecat la război însufleţiţi de curaj şi de dorinţa de a-şi salva patria, au devenit prizonieri dezumanizați de lipsuri. Rămas cap al familiei sale, bunicul Florea s-a văzut nevoit să le mute pe mama sa și pe cele trei surori ale sale într-o altă casă. Cea pe care o aveau atunci avea acoperișul făcut franjuri și casa era plină cu ligheane la cea mai mică ploaie. Pe atunci nu se stătea comod în casă și cu un simplu clic să pui anunț și tot așa să verifici dacă ai vreo ofertă. Bunicul a luat o pană scorojită, a înmuiat-o într-o cerneală groasă și a început să măzgălească pe hârtii mototolite.
„Se caută loc de adăpost pentru o familie serioasă. Măcar o cameră. Negociațiuni se pot face la crâșma lui Mitică, pe strada Plevna.” Și ce o mai fi scris, nu cunosc mai multe detalii. Luă ciocanul și cuiele și, la miez de noapte a împrăștiat hârtiile prin cartier.
Nici bunica Safta nu avea un trai prea bun. Rămăsese de curând orfană și, chiar dacă avea situație financiară bună, fiind fiică de moșier, era o fată singură pe vreme de război. Avea nevoie ca cineva sa vină să locuiască cu ea, dar în cine să aibă încredere în vreme de restriște?! Destinul a lucrat și bunica Safta a împărțit conacul cu familia soldatului Ivan Florea. Unde mai pui că foaia a ajuns fix la ușa ei, udă și cu scrisul aproape șters. S-a dus spre crâșmă cu inima îndoită, neștiind că în acea dimineață însorită, viața dânsei avea să se schimbe. Chiar dacă au stat cu teamă și a plâns nopți în șir de teamă că bunicul n-are să se mai întoarcă de pe front, s-a întors.
După ce rănile războiului, atât fizice cât și psihice s-au ascuns în negura timpului, s-au mutat împreună. Au dus o viață îndestulată, datorită pământului pe care bunica Safta l-a moștenit. Au pus anunțuri și si-au extins hectarele fermei. Au avut nevoie și de animale, dar nu au pus așa ca noi anunț pe repede înainte în ziar, au trebuit sa se ducă la iarmaroc. Nici nu știau ca acum cât costă să faci o fermă de vaci. Știau doar de câte aveau nevoie pentru 10 hectare de pământ. A fost greu. A fost iarna grea atunci și iarmarocul era departe, tocmai în satul vecin. Kilometri buni de mers. Erau ei boieri, dar boieri suntem noi care din două click-uri, hop vaca la poartă.
Au avut de tras și când au venit pruncii pe lume: mama și cu unchiul. Erau vremuri grele, se instalase comunismul, lucrurile nu erau atât de ușor de obținut. De unde să le ia jucării copiilor. Eu ți-am făcut chitară doar uitându-mă pe internet. Acum putem face jucării cu ce avem prin casă. Ce a mai muncit bunicul sa le facă un leagăn. Tare greu a fost. Mama are cucui de atunci. Nu numai cucui ci și teamă de leagăne. Nici când erai tu mică și te ducea în parc, nu se așeza cu tine în leagăn.
Astăzi este atât de simplu pentru vânzători să-și facă cunoscută oferta, iar cumpărătorii, interesul.

Observând că cea mică nu scotea un sunet, o privi blajin. Fetița era în tărâmul viselor.
– Și acum că ai adormit, ia să văd eu dacă găsesc un anunț bun. Taicătu trebuie să schimbe neapărat hârbul ăla de mașină. A dus-o de cinci ori la service numai luna aceasta. Mă enervează pe mine.Untitled
Picăturile de ploaie se scurgeau alene pe geam. Maria dormea cuibărită la pieptul mamei sale. Pe Cristina o luă somnul.

 

Articol scris pentru proba 3 SuperblogSpring2019

e-Mobility→Un stil de viață sănătos

Nu se poate să nu cunoașteți, dacă nu foarte bine, măcar bine, zgomotul produs de mașina vecinului, la ora 4 dimineața. Somnul tău dulce se duce pe apa sâmbetei din cauza râșniței, de parcă s-ar propulsa în spațiu. Nu-i așa că-i minunat?! Dar știu ceva și mai minunat decât acest aspect. Momentul când mergi vesel/veselă pe trotuar și, chiar dacă te-ai parfumat, puțin fum împroșcat de țeava de eșapament nu strică nimănui, așa-i?! În firea omului oricum există sâmburele văitatului. Ce ne facem cu biata natură?! Din păcate nu se poate plânge. Rabdă și înghite.
Toți vor să aibă un stil de viață sănătos. Din punctul meu de vedere, asta nu înseamnă să te axezi doar pe eul tău. Pentru ca acest stil de viață să fie sănătos, trebuie să ai grijă și de lucrurile care te înconjoară.
La capitolul vânzări auto stăm bine, dar cu poluarea stăm prost. Ajungând la aproape 500 de mașini la 1000 de locuitori, este necesară o schimbare. Să se înmulțească mașinile, nu-i problemă, dar să fie fără poluare. Nu stăm prost numai la acest capitol ci și la autostrăzi. Acesta reprezintă un impediment pentru producerea mașinilor electrice, căci despre ele este vorba.

Cum ar arăta o societate e-Mobility…

Ei bine, nu cred că voi vedea prea curând o societate care să funcționeze numai pe acest principiu sănătos pentru noi oamenii cât și pentru mediul înconjurător.
Ecosistemul naturii trebuie să meargă mână în mână cu ecosistemul e-mobility. Ecosistemul este un ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. Așadar, putem defini conceptul e-Mobility ca ecosistem, datorită complexității acestuia. Pentru a ajunge la această performanță trebuie parcurși mai mulți pași, implicând mai mulți factori: decizionali, tehnici și practici.
Primii care ar trebui să îmbrățișeze acest concept sunt cei care dețin puterea decizională. Aici mă refer la o societate, sau mai bine spus la conducătorii acesteia. Pentru a putea crea mașini eco, trebuie să dispunem de infrastructură adecvată. Factorii decizionali: Guvernele și organizațiile care construiesc legi, regulamente și oferă subvenții și/sau sponsorizări. Aceștia au o importanță ridicată, ținând cont de faptul că deciziile lor sunt vitale pentru implementarea acestui concept. În acest ecosistem al e-mobilității Guvernele și organismele cu putere de legiferare reprezintă vârful piramidei.
Dezvoltarea și implementarea aparține factorilor tehnici. Toți producătorii de automobile eco, reprezintă mijlocul, inima ecosistemului e-Mobility. Industria de Automotive a pășit timidă pe piață, dar cu trecerea timpului s-a dezvoltat considerabil, având, întotdeauna, sub lupă rezolvarea problemelor legate de mediul înconjurător. Cei care pun în mișcare acest ecosistem al mobilității sunt cei care contribuie la dezvoltarea tehnologiei, pe producatorii de vehicule electronice care utilizează aceste tehnologii și nu numai. Producători activi în acest domeniu sunt cei de la Mercedes Benz.
Ținând cont de faptul că în prezent Mercedez Benz va lansa noul său SUV electric, denumit semnificativ Mercedes-Benz EQC, speranțele pentru un viitor verde nu sunt atât de îndepărtate.
Mercedes-Benz-EQC-Auto-Schunn-1024x433.jpg

– Nu numai că sunt eco, dar sunt și foarte frumoaseee. Numai uitându-ne la poză „salivăm” după ea și, unde mai punem că ne protejează sănatatea. Adică, în două cuvinte, prietena perfectă. –

Nu știu daca în viitor vom fi sută la sută eco, dar la cum găsim acum locuri de parcare… Astăzi dacă ai avea o mașină ca aceasta, ai avea parcare gratuită. Așa că și pe viitor să fie tot gratuit. Zic! Propun! Supun la vot!

Factorii practici suntem noi, cei care ne vom bucura de aceste bijuterii care lasă natură să inspire aer curat, ca plămânii noștri să fie curați și auzul nostru să nu șuiere.

Beneficii multe și mărunte

Ceea ce mi se pare extrem de important este faptul că prin construierea acestor mașini se vor reduce emisiile de carbon și vor putea fi evitate atâtea catastrofe naturale, ca de exemplu ultimele incendii care au mistuit pomi seculari, animale nevinovate, vieți și suflete. O alternativă eficientă și sănătoasă este energia electrică. Soluții pentru producerea și stocarea acesteia există, trebuie doar valorificată corespunzător.
Mai punem la socoteală și îmbunătățirea infrastructurii. În prezent există țări care s-au încumetat să construiască autostrăzi cu benzi speciale pentru mașinile electrice. Acest lucru nu poate să ne ducă decât la gândul că viitorul nu doar sună bine ci și arată bine. Unde mai punem faptul că forța de muncă va crește.
Așadar, plusurile pentru o industrie a automobilelor electrice nu se pot număra pe degete.
Și Auto Schunn, partener autorizat Mercedes-Benz, a îmbrățișat cu mândrie acest concept, sărbătorind 25 de ani de activitate pe piața auto din România.
Cum au putut rezista atât de mult?! Eu am un răspuns simplu. Prin perfecționare continuă și prin găsirea de soluții la problema majoră a societății de-a lungul veacurilor:poluarea.
Și mașinile noastre pot duce un stil de viață sănătos.
Viitorul arată bine!

Articol pentru proba 2 SuperblogSpring2019.

Un pas mic într-un loc nepământean

Soarele este și zgârcit și somnoros. Am plecat de la Ploiești Vest spre Bușteni, de unde ne-am propus să cutreierăm munții Bucegi până la vârful Omu. Ochii mei de copil, ieșit din oraș spre natură, se scurgeau pe geam. Nu numai ei s-au scurs, ci și ploaia, spre nemulțumirea tuturor celor din vagon.
Cu ea șiroind pe geam am ajuns la Câmpina.
Firele de iarbă ale stadionului îmbrățișau picăturile de ploaie. Poate ploaia umbla după acea îmbrățișare, căci, în momentul acela, soarele ne-a arătat fața sa timidă.

34771912_1307449512691946_6868904186759610368_n

Uuu! Trenul s-a pus din nou în mișcare. Problema majoră a fost căscatul, dar peisajul nu te lăsa să ațipești. În fond, ar fi fost și păcat. Blasfemie s-ar fi strigat.
Și, și… munții au apărut la orizont.
Soarele ne-a abandonat. Din nou. Tare pișicher.
La 8:21 acesta a dat semnale din nori. Oare ar fi fost bine să ne ridicăm și să facem incantații în mijlocul vagonului? Acesta a fost gândul unor copii dornici de explorare.
Verde, verde și tot mai mult verde.

IMG_0593

Am poposit la gara Azuga și mama a strigat „De aici, de aici, de la blocurile acelea, am cumpărat pastramă.” Cu toții am bufnit în râs, dar fiecare are amintirile lui. Tata ne-a povestit despre un traseu pe care l-a parcurs când era adolescent, împreună cu prietenii săi. Acela a fost momentul în care mi-am propus și le-am și zis: „Eu, când voi fi mare, voi fi munteancă!”
Și am ajuns la Bușteni. Primul pas a fost așa ceva ca pasul omului pe Lună. Înțepenisem de la atâta frumusețe, de lumea în care poposisem. Total nepământeană. Se stabilise și traseul: Bușteni – Gura Diham – Valea Cerbului – Vf Omu
Așa a început prima mea vacanță, scurtă cei drept – 2 zile, dar cât pentru o viață. Amintirile de atunci sunt la loc de cinste.

Traseu greu=senzații unice

Să purcedem!
Familia Savu era gata de plecare spre vârful Omu. Întrebările mele?! Multe și mărunte: Cum ajungem până acolo? Unde este? Nu se vede nici un moț. Câți urși vom întâlni? Dacă ajungem acolo, cum vom coborî? Știam că vârful Omu este cel mai înalt vârf din munții Bucegi. Oare vom putea ajunge la timp acolo?
Traseul pornește din drumul forestier ce merge spre Cabana Gura Diham și urcă în partea stângă pe bandă galbenă. Nu mai știu cât ore scria pe indicator însă noi am ajuns în cinci ore, cu tot cu pauze.
Eu, ca și copil, aveam și un talisman pe care l-am scos cu mare grijă din rucsac. Acest lucru a reprezentat frumoasa mea amintire, dar și marele regret. De ce? Ajungem imediat acolo.
Ca o paranteză… Fiecare vacanță de vară mi-am petrecut-o la bunici. Tocmai de aceea, în anul 2000, anul vacanței, scumpul meu bunic mi-a luat cea mai frumoasă pălărie verde cu o pană în partea dreaptă. Modelul era ca cel al pălăriilor din paie. Ei bine, acesta era lucrul despre care v-am spus mai sus. O minunăție! I-am făcut inaugurarea pe munte. Chiar dacă mă dureau picioarele la urcușuri, stăteam dreaptă, mândră cu pălăria mea.

Revenind…
Următoarea amintire minunată, după călătoria cu trenul, a fost apa izvorului de munte. Singura sursă de apă permanentă era un izvor în partea dreaptă a potecii, aproape de ieșirea din pădure. În rest traseul a fost lipsit de apă așa că profitați de fiecare izvor pe care-l întâlniți.
Încă de la început panta a fost anevoioasă și așa a rămas pe tot parcursul urcării.
După ce am trecut prima parte a pădurii, am ajuns într-o poieniță ce ne-a oferit priveliști spre abruptul Bucegilor. Acela a fost locul perfect pentru un popas scurt, cât să ne bucurăm de o gustare.
img_8867.jpg
În continuare am urcat și iar am urcat. Oricum pauzele sunt mereu bine-venite, așa că noi ne-am odihnit, ne-am hidratat și mai luăm o gustare.

Olelerihu! Olelerihu!

Încet am ajuns în dreptul releului de la Coștila, înseamnând că foarte mult nu mai e de urcat. Spre releu urcau 4 măgăruși cu merinde și cele necesare pentru viața la înălțime. În prezent, nu mi-ar strica o cură de o lună, cel puțin, în acea pustietate mirifică.
Oricum ieșirea spre cabană se vedea, doar că până acolo ne-au așteptat câteva serpentine. Am făcut o ultimă pauză și am început urcarea. Toate bune și frumoase, chiar și oboseala și cârceii pulpelor. Și, deodată, o rafală de vânt mi-a furat pălăria, ducând-o tocmai în „fundul” râpelor. Urlete, plânsete, aproape de zbor în gol pentru recuperarea pălăriei mele verzi. În final, am plecat pe ultimul fragment. Tot am privit înapoi și din senin se auzi: Olelerihuu! Fratele meu imită. Mi s-a părut amuzant și am continuat eu. Noi de sus, ei de jos. Și astăzi sunt de părere că grupul nemților, că i-am auzit când am ajuns la cabană, au pălăria mea. Acel Olelerihu era de fapt sunetul victoriei. Gândul acesta mi-a alinat regretul. Sigur, pălăria mea e la ei sau la copii lor.

Pledoarie pentru dreptul la vacanță

Să petreci noaptea la cabana Omu este cea mai frumoasă amintire. Nu este o cazare de lux, dar este mai mult de atât. Senzații extraordinare, pe care rar le poți avea și…
Cel mai splendid răsărit de soare. Ba chiar am stat deasupra norilor. Toată valea pe unde am venit noi, era plină de norii ca vata pe băț.
Povestea poate continua, dar mă opresc aici.
Acest traseu trebuie parcurs cel puțin o dată în viață. Dreptul la vacanță trebuie să fie garantat, mai ales pentru cei mici. În acea etapă a vieții asemenea experiențe, sentimente și senzații sunt unice.

Vacanță în România

Păcat că în acea perioadă nu descoperisem echipa Christian Tour. Ca și mine, ca și tine și ca mulți alții, Christian Tour susține Dreptul la vacanță. Așa că, haideți să ne facem  vacanța cu Christian Tour.

DSC_0769

Articol pentru proba 1 Superblog2019.

PS: Pozele sunt făcute cu câțiva ani în urmă, deoarece atunci nu dețineam un telefon performant.

Superblog2018+1

Această înscriere a venit cu teamă… Inițial nu am vrut să mă mai înscriu pentru că am fost dezamăgită că nu am putut termina ediția aniversară. Nu sunt obișnuită să las lucrurile neterminate și vreau să îmi iau revanșa.
Curios a fost faptul că am citit prima probă de la Christian Tour și parcă mă mănâncă degetele.
Imediat am apăsat pe formularul de înscriere.
Ce poate fi mai plăcut decât să scriu cu razele soarelui mângâindu-mi fața, păsărele să-mi facă serenade. Nu e nici un secret că ador primăvara.
Aș avea doar o dorință. Putem trece peste seara notelor?! Așa palpitații îmi dau oamenii aceștia frumoși de pe pagina de Facebook… Văleu!!

Am și o rugăminte dacă se poate și se aude de acolo de undeva de sus… Să nu se strice F5-ul și să se elime ora 23:59. Mulțumesc!

Acestea fiind spuse, scurt și la obiect, să înceapă distracția!

Superblog, sunt pregătită!

Succes și o primăvară frumoasă tuturor! 😉

Aripi smulse – titlul nu este ceea ce pare

Un joc, mai multe crime, un singur criminal?
Crimă după crimă, indiciu după indiciu arată spre Alicia. Totuși, nicio dovadă concretă. Să poată o femeie de nici un metru șaizeci să ucidă cu bestialitate? Să pună pe altcineva să o facă, în locul ei? Totuși, de ce?

Alicia este bântuită de trecut, din care știe doar frânturi, o amnezie parțială creându-i mari lacune. În prezent, este rece și calculată, dornică de răzbunare. Totuși, susține că nu ea este criminalul. Cine să fie oare?

Iubitorii genului polițist sigur vor citi cartea cu mare plăcere. Aripi smulse este o carte labirint. Te învârte prin toate colțurile, dar te lasă să găsești singur ieșirile.

Mulțumesc, Corina Savu!

Mulţumesc pentru recenzie, dragă Cătălina!

Visul American al unei vacanțe de vară cu programul Work & Travel

Cum ar fi să explorezi o țară cât un continent? Cum ar fi să-ți faci un selfie din Empire State Building? Cum ar fi să faci surfing în California? Cum ar fi să mergi în USA?
Work and Travel USA este un program de schimb cultural internațional al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, care permite studenților la zi din diverse țări ale lumii să meargă în vacanța de vară în Statele Unite pentru a lucra și a călători.
Programul Work and Travel USA în România, este oferit de către CND Turism din dorința de a oferi tinerilor posibilitatea de a explora America și de a fi un propulsor pentru cei care doresc să vadă lumea, să se dezvolte personal și profesional departe de casă și să aibă parte de un program de schimb intercultural plin de schimbări pozitive.

Beneficiile studentului participant în program:

  1. șansa de a întâlni cultura americană, de a descoperi America, de a vizita orașele preferate și a muncii pe perioada vacanței de vară pentru a câștiga banii investiți în program și a călători prin locuri de neuitat;
  2. oportunitatea de a exersa limba engleză și a o îmbunătăți gratuit;
  3. șansa de a câștiga o nouă perspectivă asupra vieții, de a observa propria cultură și a percepe asemănările dintre culturi ;
  4. extinderea interacțiunii comerciale, îmbunătățirea cunoștințelor într-o companie globală, înțelegerea culturii de business, câștigarea experienței de muncă internațională;
  5. experimentarea unor situații neobișnuite, câștigarea unor abilități necesare traiului zilnic;
  6. posibilitatea de a lega prietenii cu studenți Work and Travel din diverse țări;
  7. câștigarea independenței și a maturității.

Trebuie ținut cont de faptul că multe aspecte diferă de la un loc la altul și că pot exista păreri total diferite de la persoană la persoană. Visul american nu vine doar cu avantaje. Dar acestea din urmă sunt semnificative.
Avantaje Work and Travel:
1. Avem norocul de a câștiga, într-un restaurant, de circa 3,5 ori mai mult decât poate câștiga lucrând într-un restaurant românesc. Ospătarii pot câștiga de cel puțin 2 ori mai mult.
2. Putem fi înconjurați în mare parte, de tineri foarte prietenoși din Turcia, Spania, Bulgaria, Taiwan, Ecuador, Thailanda, Slovacia, India, Israel și, bineînțeles, Statele Unite ale Americii.
3. Putem avea parte de niște șefi foarte amabili și răbdători, ceea ce contează enorm!
4. Pentru că toată lumea muncește și pentru că nu există vreo diferență foarte mare de salariu între job-urile de acolo, nu există oameni aroganți sau persoane care să ne înjosească sau să ne facă să ne simțim foarte prost.
5. Avem ocazia să vedem niște peisaje și animale rare și absolut superbe.
6. Acestă largă deschidere interculturală ne va ajuta să fim mai puțin etnocentriști să înțelegem că oamenii sunt diferiți și, mai ales, ne va ajuta să respectăm persoanele și natura mai mult. Americanii respectă multe aspecte ale oamenilor și animalelor (protejarea animalelor, grija față de clienți în orice domeniu, bunăvoința de a ajuta, etc.).
7. După două săptămâni de muncă acolo, ne putem cumpăra o mașină, plătind chiar și toate taxele necesare – evident, nu ceva de lux, însă destul cât să ne deplasăm pe unde dorim. Mașinile, electronicele (telefoane, televizoare), benzina și motorina sunt mai ieftine în America decât în România.
8. După terminarea sezonului, putem vizita mari orașe din SUA. Plimbările pe străzile din New York sau Los Angeles (cu care suntem obișnuiți din filme, jocuri etc.) ne va oferi o senzație absolut inedită.

9. Fluența și vocabularul în limba engleză vor cunoaște o îmbunătățire substanțială.
10. În SUA putem găsi aproape orice produs dorim, multe fiind chiar de calitate, altele fiind de negăsit în România (Wasabi/Horseradish sauce; nalbe)
11. Vom avea avantajul de a vorbi într-o limbă pe care nimeni n-o înțelege. Tu îi înțelegi pe americani, dar ei nu te înțeleg pe tine!

Dezavantaje:

1. Există posibilitatea să ne displacă munca pe care trebuie s-o depunem, fiind apoi nevoiți săschimbăm job-ul – ceea ce implică ceva efort.
2. Condițiile cazării pot fi destul de proaste.
3. Mâncarea, serviciile, doctorii, medicamentele sunt mai scumpe în Statele Unite decât în România.
4. În primul an le ducem adesea dorul părinților, de multe ori putem fi deprimați când îi vedeam pe toți prietenii noștri de pe Facebook că se distrează la mare, în timp ce noi trebuie să muncim.
5. Este strict interzis consumul de alcool. Vârstă este de cel puțin 21 de ani.
6. Sunt foarte stricți în ceea ce privește respectarea și acceptarea celorlalți încât până și o privire mai nepotrivită poate cauza probleme.
7. Americanii fac adesea glume exagerate, care par banale pentru ei, dar care pot fi deranjante pentru unii dintre noi. Totuși, asta înseamnă stilul de viață american.

Putem avea parte de aceste avantaje cu CND Turism – Work and Travel vacanțe speciale.

Work and Travel prin CND Management Solutions

Programul Work and Travel se realizează cu sprijinul specialiștilor în selecția studenților eligibili, agenții de recrutare ce reprezintă sponsorii auditați de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, așa cum este societatea CND MANAGEMENT SOLUTIONS, societate cu experiență de 8 ani în conducerea unei agenții Work and Travel, deținătoare a agenției de turism touroperatoare CND TURISM – VACANȚE Speciale. Participant în programul de vară Work and Travel USA este un student internațional la zi într-o facultate acreditată care vine în Statele Unite pentru schimb cultural de muncă și călătorie, pe o perioadă de 4 luni. Angajatorul este o companie din SUA care oferă locuri de muncă pentru studenții internaționali. De finanțarea programului se ocupă BRD prin Creditul Work and Travel.

De emiterea DS-ului (permisului de muncă) se ocupă sponsorul partener, iar de pregătirea ta pentru SUA ne ocupăm noi, prietenii tăi de la Vacanțe Speciale.

Articol scris pentru proba 17 a competiției SuperBlog 2018.

Vrem halate colorate!

De mic copil am cutreierat spitalele, încât acele halate medicale albe impregnate cu acel miros specific nu mă mai deranjau, dar mă bântuiau. Nu mă speriau atât de tare acele cât mă speriau doctorii și asistentele. Când așteptam să îmi iau porția de antibiotice, văzându-i venind pe holuri îmi provocau atacuri de panică.
Uniforma și tradiția de a purta halat alb sunt considerate de unii medici ca fiind asociate cu veștile rele. Mulți dintre medicii pediatri și cei psihiatri au renunțat la tradiționalul halat alb, pentru a nu-și nelinişti pacienții. Copiii asociază în general halatul alb cu injecțiile și durerea, motiv pentru care plâng și sunt agitați atunci când se întâlnesc cu pediatrul. Și medicii psihiatri au observat că halatul alb le produce o stare de nervozitate pacienților și mulți dintre doctorii cu această specializare au renunțat la el.
Unele studii au demonstrat că halatul de culoare albă le provoacă pacienților o stare de anxietate. Într-un articol publicat în The Journal of the American Medical Association se vorbește chiar despre o afecțiune numită hipertensiune de halat alb. Deși nu este foarte des întâlnită, această afecțiune este una reală, mai ales în rândul pacienților care se tem de mersul la medic. Există și analize care arată contrariul – faptul că oamenii se simt în siguranță în compania unui medic, totul depinzând, în definitiv, de percepția pacientului față de medicină și doctori în general.

De la halatul alb… la costumele colorate

Totuși, halatul alb are, pentru medici și pentru studenții la medicină, o dimensiune simbolică construită în ani de zile, cam 200.
Albul rămâne o culoare asociată cu puritatea, seriozitatea, poate chiar perfecțiunea. Halatul alb a devenit un simbol al profesiei medicale și a conferit oricărui purtător o dimensiune respectabilă.
Același halat a ajuns, în timp, să inspire teamă în rândul pacienților (odată ce tradiția medicului riguros și rece a fost înlocuită de orientarea empatică și “la dispoziția pacientului”) și poate de aceea în multe părți de pe glob cadrele medicale au ales să scape de clasicul halat alb și să fie substituit cu diferite modele de bluze medicale cu imprimeuri. Nu e exclus însă ca, odată cu “sacrificarea” figurii autoritare completată de halatul alb, să fii scăzut în timp și respectul pacienților pentru profesie – într-o lume care contestă autoritatea (inclusiv cea a experților în științe medicale) medicul nu mai inspira încredere, nu mai este considerat atât de pur și fără pată.

Până în 1960 toți chirurgii operau în halate sterile albe, dar în lumina lămpii operatorii albul poate să orbească prim operatorul . Dacă un chirurg stă ore în șir cu privirea asupra unei plăgi operatorii de culoare roșie va observa, atunci când va ridica privirea din plagă, pete verzi de forma plăgii pe halatele albe ale colegilor lui . Acest fenomen poate produce greață și vărsături (ceea ce, intraoperator nu este ceva de care să ai nevoie, e lesne de anticipat de ce…).

Probabil că nu va mai trece mult timp până când imaginea medicului în halat alb va deveni un reper pur istoric – chiar și în România, spitalele au început să se coloreze.

Dacă acest lucru este avantajos sau nu, dacă există diferențe între secții în privința acestor opțiuni, rămâne de văzut.

Deja există un magazin online de costume medicale și echipamente de lucru… eHalate.ro

Articol scris pentru proba 16 a cpstiției SuperBlog 2018.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑