Visul American al unei vacanțe de vară cu programul Work & Travel

Cum ar fi să explorezi o țară cât un continent? Cum ar fi să-ți faci un selfie din Empire State Building? Cum ar fi să faci surfing în California? Cum ar fi să mergi în USA?
Work and Travel USA este un program de schimb cultural internațional al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, care permite studenților la zi din diverse țări ale lumii să meargă în vacanța de vară în Statele Unite pentru a lucra și a călători.
Programul Work and Travel USA în România, este oferit de către CND Turism din dorința de a oferi tinerilor posibilitatea de a explora America și de a fi un propulsor pentru cei care doresc să vadă lumea, să se dezvolte personal și profesional departe de casă și să aibă parte de un program de schimb intercultural plin de schimbări pozitive.

Beneficiile studentului participant în program:

  1. șansa de a întâlni cultura americană, de a descoperi America, de a vizita orașele preferate și a muncii pe perioada vacanței de vară pentru a câștiga banii investiți în program și a călători prin locuri de neuitat;
  2. oportunitatea de a exersa limba engleză și a o îmbunătăți gratuit;
  3. șansa de a câștiga o nouă perspectivă asupra vieții, de a observa propria cultură și a percepe asemănările dintre culturi ;
  4. extinderea interacțiunii comerciale, îmbunătățirea cunoștințelor într-o companie globală, înțelegerea culturii de business, câștigarea experienței de muncă internațională;
  5. experimentarea unor situații neobișnuite, câștigarea unor abilități necesare traiului zilnic;
  6. posibilitatea de a lega prietenii cu studenți Work and Travel din diverse țări;
  7. câștigarea independenței și a maturității.

Trebuie ținut cont de faptul că multe aspecte diferă de la un loc la altul și că pot exista păreri total diferite de la persoană la persoană. Visul american nu vine doar cu avantaje. Dar acestea din urmă sunt semnificative.
Avantaje Work and Travel:
1. Avem norocul de a câștiga, într-un restaurant, de circa 3,5 ori mai mult decât poate câștiga lucrând într-un restaurant românesc. Ospătarii pot câștiga de cel puțin 2 ori mai mult.
2. Putem fi înconjurați în mare parte, de tineri foarte prietenoși din Turcia, Spania, Bulgaria, Taiwan, Ecuador, Thailanda, Slovacia, India, Israel și, bineînțeles, Statele Unite ale Americii.
3. Putem avea parte de niște șefi foarte amabili și răbdători, ceea ce contează enorm!
4. Pentru că toată lumea muncește și pentru că nu există vreo diferență foarte mare de salariu între job-urile de acolo, nu există oameni aroganți sau persoane care să ne înjosească sau să ne facă să ne simțim foarte prost.
5. Avem ocazia să vedem niște peisaje și animale rare și absolut superbe.
6. Acestă largă deschidere interculturală ne va ajuta să fim mai puțin etnocentriști să înțelegem că oamenii sunt diferiți și, mai ales, ne va ajuta să respectăm persoanele și natura mai mult. Americanii respectă multe aspecte ale oamenilor și animalelor (protejarea animalelor, grija față de clienți în orice domeniu, bunăvoința de a ajuta, etc.).
7. După două săptămâni de muncă acolo, ne putem cumpăra o mașină, plătind chiar și toate taxele necesare – evident, nu ceva de lux, însă destul cât să ne deplasăm pe unde dorim. Mașinile, electronicele (telefoane, televizoare), benzina și motorina sunt mai ieftine în America decât în România.
8. După terminarea sezonului, putem vizita mari orașe din SUA. Plimbările pe străzile din New York sau Los Angeles (cu care suntem obișnuiți din filme, jocuri etc.) ne va oferi o senzație absolut inedită.

9. Fluența și vocabularul în limba engleză vor cunoaște o îmbunătățire substanțială.
10. În SUA putem găsi aproape orice produs dorim, multe fiind chiar de calitate, altele fiind de negăsit în România (Wasabi/Horseradish sauce; nalbe)
11. Vom avea avantajul de a vorbi într-o limbă pe care nimeni n-o înțelege. Tu îi înțelegi pe americani, dar ei nu te înțeleg pe tine!

Dezavantaje:

1. Există posibilitatea să ne displacă munca pe care trebuie s-o depunem, fiind apoi nevoiți săschimbăm job-ul – ceea ce implică ceva efort.
2. Condițiile cazării pot fi destul de proaste.
3. Mâncarea, serviciile, doctorii, medicamentele sunt mai scumpe în Statele Unite decât în România.
4. În primul an le ducem adesea dorul părinților, de multe ori putem fi deprimați când îi vedeam pe toți prietenii noștri de pe Facebook că se distrează la mare, în timp ce noi trebuie să muncim.
5. Este strict interzis consumul de alcool. Vârstă este de cel puțin 21 de ani.
6. Sunt foarte stricți în ceea ce privește respectarea și acceptarea celorlalți încât până și o privire mai nepotrivită poate cauza probleme.
7. Americanii fac adesea glume exagerate, care par banale pentru ei, dar care pot fi deranjante pentru unii dintre noi. Totuși, asta înseamnă stilul de viață american.

Putem avea parte de aceste avantaje cu CND Turism – Work and Travel vacanțe speciale.

Work and Travel prin CND Management Solutions

Programul Work and Travel se realizează cu sprijinul specialiștilor în selecția studenților eligibili, agenții de recrutare ce reprezintă sponsorii auditați de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, așa cum este societatea CND MANAGEMENT SOLUTIONS, societate cu experiență de 8 ani în conducerea unei agenții Work and Travel, deținătoare a agenției de turism touroperatoare CND TURISM – VACANȚE Speciale. Participant în programul de vară Work and Travel USA este un student internațional la zi într-o facultate acreditată care vine în Statele Unite pentru schimb cultural de muncă și călătorie, pe o perioadă de 4 luni. Angajatorul este o companie din SUA care oferă locuri de muncă pentru studenții internaționali. De finanțarea programului se ocupă BRD prin Creditul Work and Travel.

De emiterea DS-ului (permisului de muncă) se ocupă sponsorul partener, iar de pregătirea ta pentru SUA ne ocupăm noi, prietenii tăi de la Vacanțe Speciale.

Articol scris pentru proba 17 a competiției SuperBlog 2018.

Reclame

Vrem halate colorate!

De mic copil am cutreierat spitalele, încât acele halate medicale albe impregnate cu acel miros specific nu mă mai deranjau, dar mă bântuiau. Nu mă speriau atât de tare acele cât mă speriau doctorii și asistentele. Când așteptam să îmi iau porția de antibiotice, văzându-i venind pe holuri îmi provocau atacuri de panică.
Uniforma și tradiția de a purta halat alb sunt considerate de unii medici ca fiind asociate cu veștile rele. Mulți dintre medicii pediatri și cei psihiatri au renunțat la tradiționalul halat alb, pentru a nu-și nelinişti pacienții. Copiii asociază în general halatul alb cu injecțiile și durerea, motiv pentru care plâng și sunt agitați atunci când se întâlnesc cu pediatrul. Și medicii psihiatri au observat că halatul alb le produce o stare de nervozitate pacienților și mulți dintre doctorii cu această specializare au renunțat la el.
Unele studii au demonstrat că halatul de culoare albă le provoacă pacienților o stare de anxietate. Într-un articol publicat în The Journal of the American Medical Association se vorbește chiar despre o afecțiune numită hipertensiune de halat alb. Deși nu este foarte des întâlnită, această afecțiune este una reală, mai ales în rândul pacienților care se tem de mersul la medic. Există și analize care arată contrariul – faptul că oamenii se simt în siguranță în compania unui medic, totul depinzând, în definitiv, de percepția pacientului față de medicină și doctori în general.

De la halatul alb… la costumele colorate

Totuși, halatul alb are, pentru medici și pentru studenții la medicină, o dimensiune simbolică construită în ani de zile, cam 200.
Albul rămâne o culoare asociată cu puritatea, seriozitatea, poate chiar perfecțiunea. Halatul alb a devenit un simbol al profesiei medicale și a conferit oricărui purtător o dimensiune respectabilă.
Același halat a ajuns, în timp, să inspire teamă în rândul pacienților (odată ce tradiția medicului riguros și rece a fost înlocuită de orientarea empatică și “la dispoziția pacientului”) și poate de aceea în multe părți de pe glob cadrele medicale au ales să scape de clasicul halat alb și să fie substituit cu diferite modele de bluze medicale cu imprimeuri. Nu e exclus însă ca, odată cu “sacrificarea” figurii autoritare completată de halatul alb, să fii scăzut în timp și respectul pacienților pentru profesie – într-o lume care contestă autoritatea (inclusiv cea a experților în științe medicale) medicul nu mai inspira încredere, nu mai este considerat atât de pur și fără pată.

Până în 1960 toți chirurgii operau în halate sterile albe, dar în lumina lămpii operatorii albul poate să orbească prim operatorul . Dacă un chirurg stă ore în șir cu privirea asupra unei plăgi operatorii de culoare roșie va observa, atunci când va ridica privirea din plagă, pete verzi de forma plăgii pe halatele albe ale colegilor lui . Acest fenomen poate produce greață și vărsături (ceea ce, intraoperator nu este ceva de care să ai nevoie, e lesne de anticipat de ce…).

Probabil că nu va mai trece mult timp până când imaginea medicului în halat alb va deveni un reper pur istoric – chiar și în România, spitalele au început să se coloreze.

Dacă acest lucru este avantajos sau nu, dacă există diferențe între secții în privința acestor opțiuni, rămâne de văzut.

Deja există un magazin online de costume medicale și echipamente de lucru… eHalate.ro

Articol scris pentru proba 16 a cpstiției SuperBlog 2018.

Japonia – incursiune într-o lume de basm

Japonia o civilizație din care ar trebui să învețe întregul mapamond. Japonia este o altă lume, în care elemente din trecut, prezent și viitor coexistă într-o armonie perfectă; o lume în care tradiția și inovația nu sunt în conflict sau într-o competiție, ci colaborează în scopul unei dezvoltări durabile. Japonia a reușit cumva să se modernizeze, fără a-și pierde tradițiile.
În Takamatsu trebuie vizitat portul, zona centrală a orașului și Parcul Tamamo – un parc frumos în care au rămas doar ruinele Castelului Takamatsu. Dacă ajung în Takamatsu, nu trebuie să ratez fascinanta Grădină Ritsurin. Dacă aș avea mai mult timp la dispoziție, aș face și o plimbare cu bărcuța pe iaz. Acolo se poate învăța prepararea tăițeilor Udon. Cum îi prepar așa îi voi mânca. Have fun!
Pentru a ajunge la Himeji, trebuie traversat giganticul pod Seto Ohashi (13,1 km lungime), ce leagă Okayama de Kagawa și traversează cinci insulițe mai mici aflate în Marea Interioară Seto. O ultimă oprire înainte de Himeji se va face în Cartierul Vechi Kurashiki Bikan din orașul Okayama. Este una dintre cele mai importante și bine păstrate locații din Japonia. Clădirile vechi, construite în stil tradițional, dăinuiesc în timp. Aici vom avea impresia că ne-am întors în timp, în Japonia feudală.
De asemenea trebuie vizitat și castelul Himeji. Faimosul castel este construit în vârful unui deal, fiind complet alb la exterior (motiv pentru care este cunoscut și sub numele de “Castelul Egretei Albe”). Noaptea datorită luminilor capătă valențe mirifice; contrastul între albul strălucitor și întunericul din jur creează un efect deosebit.
Castelul Himeji este unul dintre cele mai bine fortificate castele din lume. Tocmai de aceea nu a fost niciodată cucerit. Ba mai mult, nu a fost afectat nici de incendii, dezastre naturale și a trecut cu bine și de cel de-al doilea război mondial, când orașul Himeji a fost bombardat și distrus în proporție de 60%. Spre norocul japonezilor, dar și al milioanelor de turiști ce vizitează anual acest obiectiv din patrimoniul UNESCO. Se spune că bomba care l-a lovit nu a detonat, trecând prin acoperiș, oprindu-se la ultimul etaj al turnului principal. În pofida măreției sale exterioare, interiorul său este nemobilat.
Aici aș vrea neapărat să ajung, dar pentru un circuit în Japonia avem nevoie de un ghid iscusit. Pentru succes garantat și o vacanță de povestit nepoților este nevoie de circuitul în Japonia cu un ghid vorbitor de japoneză.

Japonia cu Exact Travel Club

Pentru excursia în Japonia am nevoie de voi!
De ce?
Pentru a putea vizita capitalele Țării Soarelui Răsare.
Vreau să încep cu Nara, prima capitală a Japoniei. Primul obiectiv ar fi Templul Todai-ji – “Marele Templu din Răsărit”, o construcție uriașă din lemn în interiorul căreia este adăpostită o gigantică statuie de bronz a lui Buddha Vairocana. Templul Todai-ji este în prezent cea mai mare construcție de lemn din lume, chiar dacă actuala clădire măsoară doar două treimi din clădirea originală ce a fost ridicată în anul 752 și distrusă de un incendiu in 1185. Atât construcția originală, cât și cea actuală au fost ridicate fără a folosi vreun cui, doar prin tehnica îmbinării. Statuia din interior are o înălțime de 15 metri și este, de asemenea, cea mai mare statuie din bronz a lui Buddha Vairocana din lume.

Totuși, pentru a ajunge la Templul Todai-ji trebuie să trecem mai întâi prin Parcul Nara. Pentru cei care nu au mai citit sau auzit nimic depre Parcul Nara până acum, trebuie precizat că este un parc public, dar nu ca oricare altul, pentru că este locuit de căprioare și cerbi ce se plimbă fără griji printre turiști.
După ce plec din Nara, vreau să vizitez Kyoto: cea de-a doua capitală din istoria Japoniei și unul dintre cele mai tradiționale orașe din Țara Soarelui Răsare.
Aici vreau să vizitez Piața Nishiki – o piață înființată pe la 1300 și care, în prezent, este una dintre cele mai importante zone comerciale din Kyoto.
Kyoto este orașul din lume cu cele mai multe monumente incluse în Patrimoniul Unesco: 17 la număr: altarul Fushimi Inari (renumit pentru miile de porți Torii), Templul Kiyomizu Dera (“Templul Apei Pure”) etc. Așa cum am văzut în serialele japoneze, mi-aș dori să fac o plimbare prin Pădurea de Bambus Sagano.
O experiență unică și autentică: îmbrăcarea unui kimono tradițional.

Aș putea scrie pagini întregi doar despre obiectivele pe care aș vrea să le vizitez în Kyoto, dar consider că acest oraș are un farmec ce merită să fie descoperit, nu povestit.
Așa că vă invit să includeți Japonia, și în special Kyoto și Nara, în planurile dumneavoastră de călătorie. Este adevărat că Japonia este o destinație scumpă, dar este în același timp o destinație de unde ne putem întoarce acasă mult mai bogați spiritual.

Japonia cu Exact Travel Club la puterea a doua

Mi-a făcut cu ochiul ofertele și vacanțele lor. Japonia și Coreea de Sud la pachet! Yuhuu!

Avantaje…

Cel care ne va aduce mai aproape de inima Japoniei a locuit 10 ani în Țara Soarelui Răsare și 2 ani în Coreea de Sud, oferindu-ne asistență pe tot parcursul circuitului.
Ați văzut ofertele și vacanțele lor?! Trebuie! Merită!

Articol realizat pentru proba 15 a competiției SuperBlog 2018.

Pentru copilul meu, orice!

Îmi tremură mâinile, îmi clănțăne dinții și am fost nevoită să mă așez pe scaun. Picioarele nu mă ajută când trebuie să vorbesc în fața oamenilor. Ei, acum voi avea în fața mea oameni – calitate părinți. Nu sunt mămică și, inevitabil, mă tem de valul de întrebări cu care voi fi bombardată de mămici. O educație alimentară este absolut necesară pentru părinți, implicit pentru prichindei. Trag aer în piept și voi încerca să pun problema într-un mod pertinent.
Ies pe scena improvizată și până să ajung la microfon, sunt urmărită de o armată de ochi curioși, dar în același timp suspicioși. Să înceapă drama.
– Bună seara, dragi părinți!
Străbat camera cu privirea și doar un sfert din cei prezenți mi-au zâmbit pe jumătate. Bătălia mea nu-i pierdută. Să încerc marea cu sarea.
– Știu că nu este o întrebare plauzibilă, dar tot am să vă întreb. Ce ați face pentru copilul dumnevoastră.
Am auzit la unison:
– Absolut orice!
– Domnișoară, asta-i cea mai proastă întrebare. E clară treaba că dumneata nu ai copii! Răspunsul este evident și vi-l spun pe silabe ca să fie înțeles și învățat. O R I C E.
Cu obrajii ca ai racului, simt că mi se aprinde creierul. Nu vreau să las jos ștacheta. Îmi fac curaj și-l întreb pe stimabililor domn.
– Să-mi fie cu iertare, doriți să ne spuneți ce faceți dumneavoastră pentru copilul dumneavoastră?
– Haideți, domnișoară! Școală, apoi case, mașini etc.
– Și pentru a se bucura de toate aceste lucruri, ce ar trebui să aibă?
– Sănătate! strigă o doamnă de pe ultimul rând.
– Corect! Numai că sănătatea depinde în primul rând de ceea ce noi le oferim. Ar fi bine a mămicile să mai gătească ceva pentru copii lor și să nu mai fugă la cea mai apropriată și neapropiată shaormerie. Este ușor să luăm și o ciorbă la caserolă de la magazinul din bloc. Câți părinți cu copii de peste 7 ani avem?
Multe mâini ridicate.
– Continuă să mănânce migdale?
Doamnele lasă capul în jos și-mi dau seama că dacă nu le-au dat de mici, nu au cum să le dea acum.
– Dar dacă le dăm acum mai au vreun beneficiu?
– Mă-ndoiesc, dar să ne explicați! sugerează domnul îmbufnat de la început.

Datorită multiplelor beneficii pe care le aduc, migdalele se bucură de o reală apreciere mai ales din partea oamenilor aplecați spre o dietă vegetariană. Acestea nu necesită să fie păstrate în frigider și sunt foarte ușor de transportat, fiind astfel un bun candidat pentru o gustare ușoară sau ca pontențiator de gust pentru foarte multe feluri de mâncare.
– Beneficiile?!
– Promovează sănătatea sistemului cardiovascular, Promovează sănătatea sistemului digestiv. Ceea ce îi deranjează cel mai mult sunt dințișorii. Migdalele sunt foarte bune. Este de ajutor în menținerea sănătății oaselor și a dinților. Și ar fi mult mai multe.
– Ce ne mai recomandați?
– Eu îi dau băiețelului meu miere de Manuka.
– Foarte bună, dar nu este indicată pentru cei micuți micuți. Mierea de Manuka nu se administrează sugarilor sau copiilor mai mici de 1 an. Care este explicația? Copiii cu varste mai mici de 12 luni nu și-au dezvoltat pe deplin sistemul digestiv și imunitar, așadar nu ar trebui să consume nici un tip de miere, inclusiv miere de Manuka, existând un risc de contaminare cu anumiți spori prezenți în acest tip de produse și rezistenți chiar și la sterilizare. După vârsta de 1 an organismul își găsește singur resursele de a se apăra împotriva acestor spori și puteți să includeți în alimentație mierea de Manuka.
De aici s-au dezvoltat tot felul de subiecte după experiențele fiecărei familii. Și eu am avut multe de învățat de la mămici pentru a le pune în aplicare pe viitor.
Articol scris pentru proba 14 a competiției SuperBlog2018

Baba vrea certificat!

Toată noaptea au lătrat
Câinii din întregul sat,
Ce să fie?
Ce să fie?
Iat-o babă cu cojoc
A rămas noaptea, fără foc,
În desiş uscat de soc!*
Iarna-i grea, omătu-i mare**
Semne bune iarna n-are
Dar baba merge agale
Nicio grijă ea nu are,
Nu o degeră la șale.
Căci ea poartă sub cojoc
Încă alte opt!
Baba se oprește
Și se și crucește,
Ca să ajungă ea la fete
Munți să treacă; șepte!

Poalele și le ridică
Nici nu urcă,
Nici pe loc nu stă,
Căci în bordei nu vrea a se-ntoarce pace
La fete nu-are să stea ca pe ace.
Au certificat energetic
Ea e plină de uimiri și nedumeriri:
– Ista-i termen doar ca să te miri!

Și se tot gândește,
La drum și pornește,
Și se opintește.
Doamna iarnă-i supărată,
Baba noastră-i îmbufnată
Alb şi drumul, alb şi gardul,
Alb şi hornul, chiar şi fumul
De nu mai vede nici drumul.

Cu ochi plânşi şi mică cât scama,
Vorbe de duh îngaimă baba.
Doamna iarnă nu-și dă seama
A stors tubul de „culoare”
Pe oriunde a știut
C-ar fi bine, după care,
Iar cu alb, de la-nceput…

Dochia munții-i tot urcă
Și de zor se vaită.
Din crenguţă în crenguţă,
Veveriţe pișichere, răsturnând,
De fericire, pudriera cu zăpadă
Peste-a noastră biată babă.

Și a tot urcat și a coborât,
Recorduri a doborât
Fără cojoace la fete a ajuns,
Și s-a pus pe plâns.
Căci la ea-n bordei iarna nu-i ca vara
Termografie să fie-n toată țara!
Strigă mezina tare
Când o vede pe mumă supărată nevoie mare.

Baba noastră nu-nțelege cum e cu termografia
Fata mare începe, ușor îi grăiește:
– Casele sunt concepute
Se nasc,
Se dezvoltă și îmbătrânesc.
Sunt ca noi, măicuță!
Respiră, transpiră,
Simt frigul și căldura,
Pot avea boli trecătoare,
Cronice sau chiar fatale!
Baba se minuna și se închina.
– Cine le ia pulsul?!
Fata pe loc răspundea:
Auditorul energetic!
– Și la ce e bun acesta?
– Îți dă un certificat
Unde-ți lasă explicat…
– Nu mai vreau să-i fac nimic,
O să-l vând, eu zic!
– Cum să-l vinzi, mămucă?!

Timp de două luni
Baba a tot calculat
Leu cu leu a numărat
S-a gândit, dar n-a nimerit
O fată i-a șoptit:
Prețul auditului energetic,
Nu te lasă falit!
Cum a auzit baba a și fugit
La ea în bordei auditor a venit
Casa i-a gătat
Și bordeiul ei a devenit
Din cel mai anost
Cel mai călduros.

Vine iarna
Bine-i pare
Casa ei-i frumoasă tare
Și e numai una
În geamul ei se oglindește luna!
Nici gerul nu mai vine
Când a văzut certificatul energetic
Nu-și mai vine-n fire.
Bordeiul babei are
Un A plus
De frigul a străpuns.

certificat-energetic-24-ore

* Baba Dochia – Otilia Cazimir
** Plugușor cu patru boi – Colind

Articol scris pentru proba 13 a competiției SuperBlog2018.

Pozele aparțin sponsorului.

Articolul vestimentar care modelează generații

Blugii sunt confecţionaţi dintr-o ţesătură rezistentă numită denim, greu de murdărit, dar, în acelaşi timp, uşor de spălat, pantalonii indigo concepuţi iniţial pentru muncitori i-au cucerit pe adolescenţii anilor 1960. Elvis Presley sau Marlon Brando au fost printre primii „rebeli” care au purtat pe marile ecrane aceste obiecte de îmbrăcăminte. În statele comuniste, blugii reprezentau „decadenţa occidentală”. Și astăzi sunt interziși în Coreea de Nord.
Indiferent ce calități sau defecte li se atribuie, blugii reprezintă cel mai îndrăgit articol vestimentar. Eu, și cred ca mulți altii, nu pot trăi într-o lume fără blugi. Fără doar și poate trebuie să fie în garderoba oricui. De ce?
Dacă vrei să fii cool şi să arăţi puţin rebel, dacă vrei să porţi ceva lejer la birou, dacă vrei să fii chic, blugul este un absolut #musthave.

Blugii, simbolul rebeliunii şi emancipării feminine

Femeile încep să îi poarte, aspirând să fie precum Marilyn Monroe, pozată în dese rânduri în blugii Levi’s. Provocând barierele convenţională dintre feminitate şi masculinitate, femeile încep să se vadă sexy purtând blugi. Pentru ele, blugii erau sinonimi cu putere, rebeliune şi încredere, ceva mai sexy de atât? Evident că nu. Blugii de damă aduc egalitatea între sexe.
Am fost curioasă să văd câte perechi de blugi sunt posesoare. Oho! Destul de mulți. Dintre care 5 perechi de blugi negrii, pe care nu îi ador, îi venerez.
full_img_1587751
Îi port în diferite contexte şi încerc să îi adaptez în cât mai multe combinaţii fashion.

Îmi este greu să aleg doar o pereche, dar cu siguranță o pereche de blugi negri este the ANSWEAR.

Luni nici iarba nu crește, asa că optez pentru ceva lejer la birou, dar în acelaşi timp să nu par prea casual, îmi asortez o pereche de blugi cu o cămaşă (toată lumea trebuie să aibă în garderobă o cămaşă albă lângă rochia neagră).

Pentru că marți sunt mai fresh, atunci trebuie să fie o vestimentație mult mai office, dar făra a renunța la blugii mei negri. Așa că optez pentru o bluză mult mai elegantă și, evident tocurile cele de toate zilele.

Pentru a mențiune o stare de spirit pozitivă, miercuri trebuie neapărat ceva colorat pentru a da un plus de optimism. Făra blugi negri?! Nu se poate fără. Îmi iau eu bine mersi, dis de dimineață perechea mea preferată de blugi și nelipsitele botine, plus bluza înflorată.

Cu tot „dragul si energia”, joi e musai ceva casual. Fără tocuri, fără eleganță.

Și vineri pentru că este program scurt la serviciu, după program nu stau în casă. Măcar o plimbare la ceas de seaară. Așadar vreau să fiu rebelă. Deschid şifonierul şi îmi asortez blugii preferați cu o geacă de piele, nişte bocanci, poate chiar de motociclist şi nişte muzică rock’n’roll în căşti.

E sâmbătă, atunci e vremea să recuperz cu fetele. Deci simplu, dar sexy. Blugii, o bluză sexy și încălțăminte de damă.

Dacă este duminică atunci este timp pentru relaxare. Plimbări prin parc, vizită la rude.

Și așa a trecut timpul, dar vine o nouă săptămână, o nouă pereche de blugi la purtat.

Articol scris pentru proba 12 a competiției SuperBlog2018.

Imaginile sunt de pe site-ul sponsorului ANSWEAR.

Blog caut domeniu

Prin 2015 eu și bloging-ul eram două lucruri paralele. Cu trecerea timpului am început să ne înțelegem și astăzi participăm la competiția SuperBlog. Când și cum relația noastră a ajuns în acest punct?
Aventura spre necunoacut a început cu pași timizi, mai mult ca o necesitate decât ca o pasiune. Nu cred că trebuia să spun acest lucru, dar mai bine să fiu sinceră. Blogul meu a luat naștere din necesitatea promovării romanului meu. Aceasta era cerința. Am căutat și am nimerit pe platforma wordpress. Am completat datele și gata contul. Gata, gata, dar acum ce fac? Asta m-am întrebat în acel moment. Și am stat şi m-am uitat la monitor mai bine de jumătate de oră. Nu am îndrăznit să apăs pe nimic. Era clar că îmi prinsesem urechile cu această chestie. Cu viteza luminii am închis laptop-ul și am zis cu convingere că nu-mi folosește la nimic. Totuși, pofta vine mâncând. După două zile eram cu ochii lipiți de ecran încercând să descifrez tainele blog-ului. Mai supărăcios la început, nevrând a se lăsa cunoscut. Mai o rugăminte, mai o cântare și, în trei zile era gata. Întrebarea clasică: Și acum?
Ei bine, blog-ul meu a luat numele de Aripi smulse. Așa a început aventura. Am început cu mici fragmente din roman, dar cum activitățile mele s-au diversificat, am decis să schimb numele prietenului meu. Avem o relație modernă, așa că l-am trecut pe numele meu Savu Corina. Am început să-i scriu şi poezii, i-am mai dat şi câte un gând şi l-am recomandat să-l urmărească şi alţii.
Astăzi aș vrea să-i cer scuze că nu mă ocup suficient de el și mi-aș dori să-i ofer o viață mai bună. În momentul de față nu are identitate proprie. Trebuie să împartă search-ul cu wordpress-ul.
Aşadar m-am gândit să îi ofer cadou, că tot se apropie ziua lui,un domeniu. Dar nu orice fel de domeniu, ci straie populare româneşti. Tocmai de aceea am să-i cumpăr domeniu ro, să poată ieşi în lume mândru tare.

jk

sursa foto: pagina de Facebook Domaz.

Articol scris pentru proba 11 a cometiţiei SuperBlog2018

Călător de dinainte de a face primii pași

Conform unor surse sigure, prima escaladă a fost la vârsta de 4 luni. Aceasta era vârsta mea când mama și-a plimbat mândră burtica pe poteci montane. Deci nu a fost dragoste la prima vedere cu muntele ci la primele simțăminte. Pentru că o chinuisem destul pe mama, „obligând-o” să mă care cu dânsa ca un pachet 2 în 1 spre cele mai înalte vârfuri, în primii ani de viață l-am obosit pe tata, „obligându-l” să mă care pe umeri spre vârful Funica – a se citi Furnica. Așadar și prin urmare, spiritul aventurier, drumețiile și peripețiile montane le-am moștenit.
Până astăzi nu am fost întocmai niște călători care respectă întru-totul protocolul montan, dar am respectat cu pietate regulile naturii. Respect-o ca să te respecte. Ce înseamnă nerespectarea protocolului? Călătorii extreme. Cum să urci pe munte cu adidași și trening și la Clăbucetul Taurului să înoți prin zăpadă, cum să pierzi harta și să ratezi traseul pentru ca apoi să cobori cum poți pe pârtia de ski de la Predeal. Dar asta nu-i tot, abia respirând și plini de noroi, am constatat marcajul fix pe lângă pârtie. A fost de bine! Cum să vezi ursul și să faci pe mortul se pune ca aventură extremă?! Cu siguranță. Trebuie ceva și mai extrem? Am. Plecat într-o zi de vară din Sinaia la ora 7 dimineața pe traseul care urmează Telecabina, ajuns la Cota 1400, urcare anevoioasă până la cota 2000, continuat traseu până la Babele când ceasul arăta ora 15:00. Nebuni din fire, am fi vrut ca de acolo să coborâm tot pe un traseu, dar oboseala își spunea cuvântul. Și astăzi mă gândesc cum am reușit să parcurgem atâtea trasee într-un timp atât de scurt. Am avut un noroc chior că nu am dormit cu căprițele afară. Am găsit bilete pentru ultima telecabină.

Nu ai cum să faci trasee montane fără acele momente de adrenalină maximă, fără acel imbold de a ajunge tot mai sus chiar dacă picioarele nu vor să te asculte și nu există bucurie mai mare când te vezi o furnică ajunsă în vârf de munte. Chiar dacă mai am de făcut multe excursii în munții României și multe vârfuri de cucerit, mi-au făcut cu ochiul excursiile personalizate ale celor de la Extreme Travel. M-a atras turismul lor de aventură și chiar aș pleca cu ei într-o expediție Himalaya.

Nepal_Himalaya.jpeg
Extreme Travel recomandă o expediție la Everest Base Camp. Dintre toate regiunile din Nepal, valea Everestului este cea mai spectaculoasă. Nu mai puțin de patru optmiari pot fi văzuți pe parcursul acestui trekking de altitudine: Everest (8850m), cel mai înalt munte din lume, Lhotse (8516m) al patrulea vârf al lumii, Makalu (8463m) al cincilea Cho Oyu (8201m) al șaselea.
La cei aproape 5500m Tabăra de Bază este mult mai sus decât toate vârfurile din Europa (excepție Elbrus). Dar aici, la poalele Everestului, 5500m e abia punctul de plecare.
Să trag o gură de aer zdravănă. Dacă fac eu calcule numai atât înseamnă extrem pentru mine. 5500 este o înălțime dublă față de ceea ce am parcurs în țară. Asta da provocare. Cum o fi aerul de acolo? Cum se vede lumea de pe cel mai înalt munte?
Deja văd ce este pregătit pentru ziua a patra a circuitului și încep să fac incantații. Ascensiune pe cursul râului „Dudh Khosi” până la „Namche Bazar” – capitala Sherpa (3440m). Râul Dudh Khosi este un extins râu tributar râului Gange. Izvorăște în Himalaya nepaleză, la poalele Cho Oyu, Lhotse și Everest, în Parcul Național Sagarmatha. La partea de început are numele de „Bhote Kosi” sau „Râul de Lapte” pentru culoarea albă a prundului.
O experiență minunată de acest fel am avut-o pe Valea Azugii. Îți dă o stare de zen să mergi pe lângă susurul învolburat al acestor râuri montane.
Pe acest circuit se ajunge și în satul Khumjung. Văzându-i numele și locația nu pot să mă întreb dacă în acel loc a fost înainte vreun trib primitiv. Oare mai sunt descendenți? Cum ar fi un foc de tabără cu acești localnici? S-ar depăna o multitudine depovești și câte am afla.
Expediția Everest Base Camp ne aduce și mai aproape de Dumnezeu. La altitudinea de 3860m, se află o celebră mănăstire, construită la picioarele impresionanților Thamserku și Kang Tega.
Cum mai pot continua dacă deja imaginația mea a luat-o razna. Aș vrea ca într-o zi să ajung măcar până aici. Nu am visul măreț de a cuceri Everestul, dar vreau măcar să-l ating.
Până a ajunge aici, anul viitor mi-am făcut planuri de cucerire Munții Făgăraș, într-o ascensiune Vârful Moldoveanu

Nu m-am gândit până acum să-mi scriu aventurile montane, dar nu ar fi un lucru rău.

Articol scris pentru proba 10 competiția SuperBlog2018

Fotografiile sunt din arhiva personală și de pe site-ul sponsorului probei Extreme Travel.

Expressoft=Excelenţă în toate

Până în prezent am încercat să fac câte puțin din toate. Un surplus de cunoștințe nu strică. Astfel, deși timpul nu-mi era bun prieten, am urmat cursuri de lucrător pensiune turistică. Habar nu aveam că această meserie este atât de complexă. Nu se rezumă doar la făcut niște feluri de mâncare, de amenajat o cameră sau să-ți întâmpini oaspeții. Implică mult mai mult și chiar trebuie să îți placă foarte mult ceea ce faci. Orele au fost extraordinare, au fost interactive. Efectiv mergeam pe teren și exersam tot ce făceam la curs. Au fost momente frumoase din care au rămas amintiri minunate.
Când treceam de porțile unei pensiuni sau restaurant, începeam să analizez și găseam plusuri și minusuri, chiar dacă aveam cunoștințele unui începător. De multe ori îmi făceam un plan de cum să îmbunătățesc locul sau cum îl vedeam eu amenajat, în viziunea mea. Au vizitat pensiuni din care nu aş mai fi plecat.
Ca și cursant, la fel ca la urmarea unei facultăți, visezi să pui în practică ceea ce ai învățat. Evident că m-am gândit cum ar arăta restaurantul meu.
Dar sincer, în timp ce începerea unui restaurant este interesantă, este, de asemenea, consumatoare de timp și una dintre cele mai dure afaceri pentru a te lansa cu succes.

De ce nu reușesc multe restaurante?

Care este cel mai mare motiv al eșecului? Lipsa de planificare. Înainte de a pregăti cina pentru un client, vei petrece o mulțime de timp imaginând fiecare detaliu al restaurantului. De la aparatele de bucătărie și meniuri până la modelele de pardoseli și selecțiile de personal.
Pentru a avea succes, se investește mult timp și bani – așa că trebuie să ne asigurăm că facem totul din pasiune, nu doar ca pe o afacere din care speri să iasă mulți bani.

wedding business table setting
wedding table

În aceste zile, este de asemenea o idee bună să-ți dai seama cum ai vrea să arate restaurantul tău. Care va fi estetica restaurantului? Ce mobilier vei avea nevoie să achiziționezi pentru a se potrivi cu tema?
În era informațională, tehnologia evoluează mai rapid ca oricând, iar afacerile trebuie să țină pasul cu tendințele pieței şi cu așteptările consumatorilor pentru a-ţi asigura succesul.
Astfel, îți mai trebuie și o gamă de aplicații care satisfac nu numai nevoile celor mai cârcotaşi clienți, ci și așteptările exigente ale utilizatorilor finali.

Ce fel de aplicații?

Cele oferite de Expressoft Technology. Aceștia îți oferă ce-i mai bun pentru afacerea ta. Soluțiile Expressoft Tehnology sunt ideale atât pentru afacerile mici – aflate la început de drum, care au nevoie de sprijin, cât și la afacerile de mari dimensiuni, care au nevoie de flexibilitate și profesionalism.
Cum eu mi-am dorit să deschid un restaurant de mici dimensiuni, aș avea nevoie de: smartphone, POS și pager. Punându-le laolaltă obțin soluția de marcaj mobil Expressoft POS.
Soluția informatică POS îți permite să creezi și să actualizezi meniurile în câteva secunde. Niciodată nu a fost mai simplu.

Te întrebi ce înseamnă POS?

Și eu m-am întrebat, m-am documentat și am aflat. Este mai simplu decât pare la prima vedere, iar prescurtarea înseamnă Point of Sale. POS -ul este zona de vânzare din restaurantul tău – formată dintr-un echipament hardware dedicat, pe care este instalată o soluție software de marcaj. Pe POS marci produsele comandate de clienți și sumele încasate de la aceștia. Folosind un POS în restaurantul meu, sunt sigură că am la îndemâna o soluție modernă sigură și eficientă, care mă va ajuta, cu siguranță, să aduc valoare micuțului meu restaurant si serviciilor pe care le ofer. POS restaurant este cea mai bună invenţie a acestui secol.
Dacă aceste probleme vă sunt familiare, răspunsul este clar: noua soluţie software de marcaj mobil Expressoft POS.

Expressoft=avantaje indispensabile pentru un impact pozitiv în afacere:

a) Pot reduce cu până la 60% timpul de preluare a comenzilor
Cel mai mare avantaj oferit de noua soluție de marcaj mobil Expressoft POS este timpul de preluare a comenzilor, care scade cu 60%. Cum e posibil? Simplu: cu soluția de marcaj mobil, ospătarii nu mai trebuie să fie ochi şi urechi şi să scrie comenzile pe hârtie și apoi  să se deplaseze pentru a le transmite către secții. Înseamnă economie timp, diminuarea oboselii personalului şi, evident, clienţi mulţumiţi. Clientul nostru, stăpânul nostru.

b) Pot coordona eficient secțiile unității şi comunicarea dintre acestea
Când comanda este gata de servire, ospătarul primește notificări pe mobil cu toate informațiile aferente: de unde se ridică comanda, masa de destinație etc.

c) Pot personaliza rapid comenzile clienților
Clienții au anumite preferințe în ceea ce privește produsele comandate. Acum, toate doleanțele pot fi înregistrate ușor și rapid în aplicația de marcaj mobil, fiind transmise întocmai personalului care pregătește comenzile, la bar sau în bucatarie.

ks1.jpg

d)  În urma celor constatate mai sus, cu siguranţă profitul va fi în creştere.
Orele salvate pe zi le pot folosi, în schimb, pentru upselling şi pentru a acorda mai multă atenţie clienţilor, stimulând astfel creşterea profitului. Conform calculelor celor de la Experessoft, doar prin upselling, de pildă, se poate câştiga în plus 50 euro/ zi, ceea ce ar aduce un venit suplimentar de 1500 euro/lună.

Sună bine, nu-i aşa? Chiar foarte bine aş spune.

O idee extrem de bună este şi cea de gestiune stocuri precum şi a inventarului. Această aplicaţie mă poate ajuta să controlez în siguranţă întregul flux al produselor, de la intrarea acestora în unitate, la transferurile între gestiuni, până la realizarea producţiei şi vânzarea lor.

Ar fi atât de multe lucruri de spus, dar vă las şi pe voi să descoperiţi minunile oferite de Eexpressoft. Eu vă pot spune câteva: echipamente specializate pentru HoReCa + software personalizat + instalare, training și suport tehnic 24/7. Cât de mult simplifică Expressoft deschiderea unui restaurant…
Să îmi fac din nou planuri cu restaurantul meu?! N-ar fi rău când ştiu că există Expressoft.

Articol scirs pentru proba 9 a competiţiei SuperBlog2018.

*Pozele aparţin sponsorului acestei probe: Expressoft.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑